Aș fi vrut ca prima postare sa aibă altă temă și alt conținut, dar plecarea doamnei Iolanda Balaș (1936-2016) dintre noi mă obligă să acord atentie, după părerea mea, sportivului român CEL MAI BUN din toate timpurile după inegalabila Nadia Comăneci. De altfel, dânsa a fost desemnată săritoarea cea mai buna din lume din tot secolul XX.
Am scanat cateva pagini din cartea Tokio, „Olimpiada recordurilor”, pagini în care este descrisă ziua de 15 octombrie 1964, zi în care doamna Balaș cucerea al doilea titlu olimpic din carieră.
De două ori campioană olimpică, în 1960 și 1964, a fost invincibilă între anii 1957 și 1967, câștigând 150 curse consecutive și doborând de 14 ori recordul mondial, de la 1,75m la 1,91m în săritura în înălțime. Un singur cuvânt caracterizează cel mai bine întreaga ei carieră sportivă: ALTIUS, adică MAI SUS decât toate celelalte competitoare !
Pe lângă recorduri mondiale și olimpice, în palmaresul său mai intră și două medalii de aur la Campionatele Europene de Atletism de la Stockholm în 1958 și Belgrad în 1962, precum și o medalie de argint la Berna în 1954.
După retragerea din competiții, Iolanda Balaș a rămas activă în atletism ca arbitru. Din 1988 pînă în 2005 a fost președintele Federației Române de Atletism (FRA).
ODIHNEASCA-SE IN PACE SI DUMNEZEU S-O IERTE ! 
Într-un vechi almanah din anii 1960, Magazin, am găsit un articol de două pagini în care se evocă momente din activitatea sportivă a marii campioane, evocare făcută chiar de soțul și antrenorul ei, Ion Soter.
Articolul următor a apărut în Almanahul Convorbiri Literare în anul 1986 și este un interviu luat marii sportive de către Vasile Lucian Arhire.
