Medalia pierdută


Postat pe 9 august 2016

Astăzi, pe 9 august 2016 se desfășoară finala pe echipe la gimnastică feminină, probă la care România are o tradiție de 40 de ani, începând cu olimpiada de la Montreal în care răstimp am fost nelipsiți sau nelipsite de pe podium. Anul acesta însă, România a ratat calificarea mergând la Rio doar cu o singură gimnastă, Cătălina Ponor. Ne-am putea imagina un campionat mondial de fotbal fără Brazilia, Germania sau Italia ? Cam asta ar fi comparația, dacă ne gândim că România este cea mai medaliată țară la această probă, obținând 10 medalii consecutiv.

Într-o postare anterioară despre Nadia Comăneci am făcut un dream-team românesc din ultimii 40 de ani care ar arăta așa:

  1. Nadia Comăneci – cea mai bună gimnastă din toate timpurile, 5 medalii de aur, 3 de argint și una de bronz la J.O. de la Montreal (7 note de 10) și Moscova
  2. Ecaterina Szabo – 4 medalii de aur și una de argint la J.O. de la Los Angeles în 1984
  3. Daniela Silivaș – 3 medalii de aur, 2 de argint și una de bronz la J.O. de la Seul în 1988
  4. Lavinia Miloșovici – 2 medalii de aur, una de argint și 3 de bronz la Barcelona în 1992 și Atlanta în 1996, ultima gimnastă care a luat o notă de 10 la jocurile olimpice, în 1992
  5. Simona Amânar – 3 medalii de aur, una de argint și 3 de bronz la J.O. de la Atlanta și Sydney, a doua gimnastă româncă medaliată cu aur la 2 ediții de J.O. după Nadia Comăneci
  6. Cătălina Ponor – 3 medalii de aur la Atena în 2004, una de argint și una de bronz la Londra în 2012, singura gimnastă româncă participantă la 3 ediții de jocuri olimpice

Făcând această echipă am lăsat deoparte multe alte campioane olimpice, mondiale și europene ca și gimnastele de mai sus. Un al doilea dream-team care ne-ar fi calificat fără probleme la Rio și ar fi avut mari șanse la medalia de aur ar putea arăta în felul următor:

  1. Maria Olaru – campioană mondială la individual compus în 1999 la Tianjin
  2. Aurelia Dobre – campioană mondială la individual compus în 1987 la Rotterdam
  3. Gina Gogean – 2 medalii de argint și 3 de bronz la Barcelona și Atlanta
  4. Andreea Răducan – oficial o medalie de aur și una de argint la J.O. de la Sydney în 2000, neoficial 2 de aur înainte de descalificare și medalia de argint
  5. Sandra Isbașa – două medalii de aur și două de bronz la J.O. de la Beijing în 2008 și Londra în 2012
  6. Larisa Iordache – o medalie de bronz la Londra în 2012

Și încă am mai putea face 2-3 echipe care se puteau califica și urca pe podium la Rio fără probleme.

Iată performanțele din ultimii 40 de ani în această probă:

2012 – Bronz

2008 – Bronz

2004 – Aur

2004

2000 – Aur

2000a2000b

1996 – Bronz

1992 – Argint

1988 – Argint

1988a1988

1984 – Aur

1984a1984

1980 – Argint

1980

1976 – Argint

1976a1976b

Așadar, cea mai sigură medalie din ultimii 40 de ani la gimnastică nu va mai fi obținută de gimnastele românce și în acest an. Sperăm ca în 2020 să revină acolo sus, pe podium.

În general, există puține speranțe pentru medalii, după înfrângeri umilitoare sau la limită la handbal, scrimă, tir sau judo când sportivii români tocmai aveau meciuri de calificare în sferturi sau semifinale. La canotaj se obțin calificări în finale abia după tururi de recalificări. Deocamdată doar Cătălina Ponor a obținut o calificare în finala de la bârnă, dar șansele pentru o medalie sunt mici, după părerea mea. E greu ca la 29 de ani să ai pretenții la medalii. Vârsta își spune cuvântul, ușurința în execuții nu mai e ca la 17-18 ani, grația și impresia artistică, la fel, s-a văzut acest lucru la exercițiul Cătălinei de la sol și arbitrii au notat în consecință. Marian Drăgulescu s-a calificat în finala de la sărituri cu a cincea notă, ca și Cătălina la bârnă. Deci, abia a cincea șansă pentru o medalie de aur pentru ambii gimnaști sau a treia pentru un bronz.

Înotătorul Robert Glință a terminat pe locul 8 în finala de la 100 spate. Ca să facem o comparație, în general, prestația sportivilor români seamănă mult cu cea a echipei naționale de fotbal de la Euro 2016.

Sabrerul Tiberiu Dolniceanu a fost nedreptățit de două ori de un arbitru senegalez, o dată la 9 – 9, a fost incapabil să analizeze probele video și să îi dea punctul românului, iar apoi la 11 – 10 pentru ungur, în loc ca punctul să revină românului pe drept, i s-a dat tușa scrimerului din Ungaria. Nu mă bucur că a câștigat Szilagyi, campionul olimpic de la Londra, pe nedrept în momente cheie, din cauza arbitrajului. Nu știu ce performanțe au sportivii senegalezi în acest sport pentru ca arbitrii din această țară să decidă la voia întâmplării campionii olimpici.

Echipa de handbal feminin a reușit să câștige primul său meci, cu Muntenegru, cu 25 – 21 și a obținut primele 2 puncte care o mențin în cursa pentru calificarea în sferturi, dar va trebui să mai câștige un meci și să obțină încă un punct din ultimele 2 meciuri, cu Spania și cu Norvegia, în grupă.