Primele Jocuri Olimpice de la antipozi

În perioada 22 noiembrie – 8 decembrie 1956 în orașul australian Melbourne s-a desfășurat a XVI-a ediție a Jocurilor Olimpice moderne, prima din emisfera sudică și prima pe continentul Australia, al treilea, după Europa și America de Nord, pe care se disputau întreceri olimpice. În timp se vor mai adăuga Asia și America de Sud ca și continente de disputare, iar în Australia se vor mai desfășura alte jocuri, la Sydney în 2000. De altfel, Melbourne nu este singurul oraș unde s-au desfășurat jocurile din 1956. În perioada 10 – 17 mai la Stockholm s-au desfășurat întrecerile ecvestre olimpice. Australienii nu permiteau intrarea în țară a cailor străini pentru a nu-i contamina pe cei autohtoni, după o lege britanică ! Acest fapt inedit a rămas singular în istoria jocurilor moderne.

Eroii români ai jocurilor s-au numit: Nicolae Linca la box, Leon Rotman la canoe și Ștefan Petrescu la tir, toți campioni olimpici ai acestei ediții. Nicolae Linca este singurul campion olimpic român la box până în ziua de azi.

Din cartea „Jocurile Olimpice de-a lungul veacurilor” am selectat edițiile din 1956 a jocurilor, cea de iarnă de la Cortina D’Ampezzo și cea de vară de la Melbourne, așa cum apar în paginile următoare, neavând încă o carte dedicată în întregime acestui an olimpic.

Din cartea „Constelația Olimpiadelor” am scanat articolele referitoare la această ediție a întrecerilor supreme a sporturilor, mai întăi despre Melbourne, apoi biografiile lui Nicolae Linca, Ștefan Petrescu și Leon Rotman. Sunt foarte rare edițiile de jocuri în care predomină bărbații ca și performanțe obținute.

Un articol despre povestea de aur a lui Nicolae Linca de la Melbourne din almanahul „Sportul” pe 1976.

Publicitate

Zâmbetul Generației de Aur

Postat pe 17 noiembrie 2016

Anul 2016 este fără îndoială unul negru pentru sportul românesc și fotbalul nu face excepție, din păcate, unul din membrii Generației de Aur din anii 1990 stingându-se din viață la doar 44 de ani în urma unui infarct miocardic. Inima celui care era animatorul vestiarului prin glumele și buna dispoziție al acestei generații nu a mai putut fi reanimată nici după 3 ore de încercări din partea medicilor. De data aceasta „Tătuca” (așa cum era poreclit Didi Prodan) i-a făcut să zâmbească amar pe coechipierii din Generația de Aur și din echipa Stelei care îl conduc pe ultimul său drum.

Ziua de 16 noiembrie 2016 este o zi neagră pentru Generația de Aur, iar ziua de 17 noiembrie reprezintă ziua în care s-a născut Generația de Aur, în 1993, după victoria de la Cardiff cu 2-1 în dauna Țării Galilor, când România s-a calificat la World Cup 1994. O aniversare amarnică de data aceasta.

Unul dintre vecinii și prietenii lui Didi Prodan, Daniel Pancu spune că era mai retras în ultimul timp, iar faptul că un  fost sportiv nu se mai antrenează îi creează o problemă tocmai pentru că are inima mărită și are nevoie continuă de activitate mai intensă, ca orice sportiv.

Despre ceilalți mari dispăruți dintre noi din anul acesta am scris la momentul respectiv. Doar în ultimul an cele mai bune generații din istoria fotbalului românesc au fost lovite cumplit. După ce în urmă cu un an, pe 12 noiembrie 2015, Lucian Bălan unul din membrii echipei Steaua 1986 era primul dispărut din acea generație, iată că la un an distanță, familia Generației de Aur a echipei naționale este îndoliată prin plecarea lui Didi Prodan.

A jucat de 54 de ori pentru România pe postul de fundaș central și a marcat un gol important în campania de calificare la Euro 1996, împotriva Slovaciei, pe stadionul Ghencea. Fotbalistul spunea într-o emisiune tv că a plâns de 56 de ori în viața lui, atunci când i-au murit părinții și atunci când i s-a cântat imnul pentru fiecare din cele 54 de selecții la echipa națională.

El știa foarte bine cum să facă din marii jucători adverși, ca Asprilla sau Batistuta, iluștri anonimi. Alături de Gică Popescu, Miodrag Belodedici și Dan Petrescu a format apărarea de fier a Generației de Aur de la World Cup 1994.

Legat de World Cup 1994 din Statele Unite și legat de tragedii, nu mai puțin de 14 fotbaliști care au participat la acel turneu final au decedat, 2 dintre ei fiind adversari ai românilor, columbianul Andres Escobar, împușcat chiar în timpul turneului final după un autogol în meciul cu Statele Unite din grupa României, iar celălalt, suedezul Ingesson, care a murit de cancer în 2014. Camerunezul Marc Vivien Foe a murit pe terenul de joc tot din cauza unui infarct miocardic ca și Prodan. Trifon Ivanov, un membru al Generației de Aur a Bulgariei din anii 1990 și participant la același turneu final din Statele Unite a decedat tot în 2016 la vârsta de 50 de ani tot ca urmare a unui infarct miocardic. Împotriva lui și a coechipierilor săi România a jucat la Euro 1996. El juca tot ca fundaș central ca și Prodan și Escobar. Ciudate și bizare coincidențe. Un alt fotbalist decedat, într-un accident turistic, pe care l-am întâlnit în preliminariile acelui campionat mondial a fost slovacul Peter Dubovsky, eroul de la Kosice, unde a înscris 3 goluri pentru Ceho-Slovacia făcându-i meciul de retragere lui Silviu Lung din echipa României. A mai marcat încă un gol României din postura de jucător al Slovaciei în preliminariile Euro 1996.

Pe lângă echipa Olimpia Satu-Mare, Steaua și Rocar București, Prodan a mai jucat pentru Atletico Madrid între 1997-1998 pentru care a jucat 34 de meciuri și a marcat 4 goluri. Pentru Steaua a marcat în 1995 cel mai spectaculos gol înscris de un fundaș român în Liga Campionilor împotriva lui Glasgow Rangers. Victoria cu Glasgow prin golul din voleu al lui Didi constituie singurul succes al Stelei pe teren propriu din Liga Campionilor. Cu Steaua a câștigat de 5 ori Campionatul României, două Cupe și două Supercupe ale României și a jucat 3 ediții la rând în Liga Campionilor între 1994-1996.

Când era mic ținea cu „Craiova Maxima” și îl admira pe Silviu Lung din aceea echipă. Interesant este faptul că a debutat la echipa națională tocmai în ultimul meci a lui Silviu Lung pentru selecționata noastră în dezastrul de la Kosice din 2 iunie 1993 !

Dumnezeu să-l ierte și să îl odihnească în Împărăția Sa !

LA MULȚI ANI, NADIA !

Postat pe 12 noiembrie 2016

Pe 12 noiembrie 1961 se năștea în familia Comăneci din Onești cea care avea să atingă perfecțiunea sportivă și să fie numită „zeița de la Montreal” încă înainte de a împlini vârsta de 15 ani. Așadar, 55 de ani de viață și peste 40 de ani de glorie și perfecțiune în gimnastică.

Coperțile cu Nadia

Revista LIFE din martie 1990 îi dedică un articol de 10 pagini și coperta aproape în întregime. Cele 3 imagini decupate fac parte din acest articol, la fel ca și ultima imagine cu Nadia la vârsta de 28 de ani cât avea la acea dată. Am păstrat această revistă americană de atunci, dar am decupat cele 3 imagini cu scopul de a le lipi pe placaj de lemn decupate la traforaj și am regăsit revista recent, după ce am postat serialul dedicat Nadiei în iulie 2016. Din păcate, din cauza formatului mai mare nu am reușit să scanez paginile, doar le-am fotocopiat.

Varianta în limba maghiară (Jobarat) a revistei Cutezătorii din decembrie 1975 prezintă și ea pe copertă pioniera Nadia Comăneci, iar în paginile următoare un articol și cu celelalte gimnaste care aveau să participe la Jocurile Olimpice de la Montreal din 1976 și care participaseră la primul succes cu adevărat important din era Nadia, Campionatele Europene de la Skien din 1975.