Rămas bun, CRISTIAN ȚOPESCU !


Postat pe 18 mai 2018

Considerat cel mai mare comentator TV de sport român din toate timpurile, a fost sportiv practicând echitația și fost campion național în această disciplină în 1960 și 1962. Ca și comentator a relatat cele mai importante evenimente din istoria sportului românesc la 13 ediții ale Jocurilor Olimpice de vară și de iarnă, printre care cea de la Montreal din iulie 1976 unde a strălucit inegalabila Nadia Comăneci, multe ediții de campionate europene și mondiale de fotbal, gimnastică și handbal etc.

cristian-topescu-s-a-intors-pentru-ultima-data-la-tvr

Motto-ul său era:

Este important să ştii ceea ce spui, şi să spui ceea ce ştii !”

Am avut plăcerea și onoarea să îl întâlnesc personal la Gala sportivilor din decembrie 1996 când mi-a acordat un autograf pe care îl mai păstrez.

Cristian Topescu

DUMNEZEU SĂ-L IERTE ȘI SĂ-L ODIHNEASCĂ ÎN ÎMPĂRĂȚIA SA VEȘNICĂ!

Reclame

OLIMPIADA PĂCII ?


Postat pe 25 februarie 2018

Pe 25 februarie 2018 a luat sfârșit a XXIII-a ediție a Jocurilor Olimpice de iarnă desfășurată la Pyeong Chang, în Coreea de Sud.

România a obținut ca cele mai bune rezultate un loc 7 la sanie feminin prin Raluca Strămăturaru și un loc 10 la ștafetă sanie, echipă mixtă. La bob un loc 15 la feminin dublu și un loc 18 la masculin tot în proba de dublu. Reamintesc că singura medalie, de bronz, obținută de România la jocurile olimpice de iarnă a fost în proba de bob dublu masculin la Grenoble în 1968.

Eroina de la Pyeong Chang se numește Esther Ledecka și a reprezentat Cehia. Ea a obținut 2 medalii de aur în discipline diferite, la Super G coborâre pe schi și la snowboard, o adevărată performanță, ca și când o sportivă ar obține aceleași rezultate la o probă de sprint în atletism și alta la înot, de exemplu, la o ediție de vară. Ce-i drept, americanul Carl Lewis obținuse 2 medalii de aur, la săritura în lungime și la sprint 100 metri, la atletism, în 1984 la Los Angeles.

Un alt performer se numește Martin Furcade, care a obținut 3 medalii de aur la în diferite probe de biatlon, dintre care una cu ștafeta Franței.

Marit Bjoergen din Norvegia a obținut 5 medalii, dintre care 2 de aur în probe de schi fond, ajungând la un total de 15 medalii, dintre care 8 de aur, la 5 ediții de jocuri. Este cel mai medaliat sportiv la edițiile de iarnă din toată istoria acestor jocuri. La edițiile de vară înotătorul Michael Phelps deține un record de 28 de medalii obținute dintre care 23 de aur, mai deține recordurile de medalii și titluri în probele individuale, 16 la total și 13 de aur. Ei sunt cei mai buni olimpici din toate timpurile. Cele mai multe țări nu au un număr atât de mare de medalii obținute în toată istoria participărilor la jocuri indiferent de ediție. Totuși țările pe care le-au reprezentat, Norvegia și Statele Unite dețin recordul total de medalii și titluri obținute la edițiile de iarnă pentru Norvegia și de vară pentru Statele Unite. Norvegia a stabilit un nou record de medalii obținute la ediția din 2018, adică 39 dintre care 14 de aur și a fost la numai o secundă să o obțină și pe cea de-a 40 a în proba de 30 km schi fond feminin în ultima probă de la Pyeong Chang.

Doresc să amintesc și performanța Ungariei la patinaj viteză în short-track sau pistă scurtă. Ștafeta acestei țări intră în istorie ca și câștigătoare a primei medalii de aur la edițiile de iarnă pentru Ungaria. Până în 2018 Ungaria obținuse doar medalii de argint și de bronz, vreo 7 în total. O medalie de bronz a mai obținut Lichtenstein la ediția din 2018.

Cea mai mare câștigătoare cred că se numește echipa unificată coreeană de hochei feminin, un fapt poate unic în istoria sportului, ca două țări deși apropiate ca și neam, cultură, limbă, tradiții, totuși trăiesc divizate de peste 65 de ani. Sportul a unit ceea ce politica a separat ! M-a înduioșat despărțirea în lacrimi dintre fetele din nord și cele din sud după încheierea jocurilor, când cele din nord au trebuit să se întoarcă acasă. Poate că această echipă de hochei inedită reunificată ar merita chiar Premiul Nobel pentru Pace. Nu au câștigat niciun meci, nicio medalie, dar au câștigat simpatia, admirația și respectul lumii întregi.

Imaginile de mai jos fac parte din albumul de prezentare a ediției a XVI-a desfășurate la Albertville, în Franța în 1992, acolo unde România a ocupat un onorant loc 4 în proba de sanie 2 persoane, a doua cea mai bună clasare din ultimii 50 de ani, după medalia de bronz din 1968.

IMG_0030IMG_0031

JOCURILE OLIMPICE DE IARNĂ


Postat pe 9 februarie 2018

Între 9 și 25 februarie la PyeongChang, în Coreea de Sud, au loc întrecerile celei de-a XXIII-a ediții a Jocurilor Olimpice de iarnă. În 2016 am postat o carte și despre Jocurile Olimpice de Iarnă. Acolo am menționat și palmaresul sportivilor români, incomparabil mai slab decât cel al edițiilor de vară. Nici de această dată nu avem prea multe speranțe, performanțele sportive sunt modeste, dar miracole au existat la toate edițiile indiferent dacă au fost de vară sau de iarnă. Dacă va apărea vreo medalie pentru delegația din România, fie chiar și de bronz, ar fi extraordinar, după 5 decenii de secetă. Singura medalie s-a obținut în 1968 la Grenoble în proba de Bob 2.   Ar fi fantastic pentru anul centenar al României Mari, mai ales că România nu va participa la Campionatul Mondial de fotbal din Rusia din acest an. Doar performanțele Simonei Halep și ale altor jucătoare la tenis, ale echipei de handbal feminin C.S.M. București și ale jucătoarelor de tenis de masă ne-au mai bucurat în 2018. În anul semicentenar al României Mari, 1968, s-a obținut acea medalie de bronz la Grenoble, poate în anul centenar va aparea una de argint, pe lângă posibilele succese ale tenisului și handbalului feminin. Deja am câștigat Liga Campionilor și locul 3 la tenis de masă prin Bernadett Szocs și Eliza Samara. Urmează posibile succese și la handbal prin C.S.M. care poate repeta performanța fetelor la tenis de masă și apoi ale Simonei Halep în marile turnee de tenis.

Le doresc tuturor mult succes !

Ca fapte inedite putem menționa două. Primul că țara organizatoare a ediției trecute de la Soci a fost suspendată de la actuala ediție, sportivii ruși urmând să participe sub steagul olimpic, iar în caz de succese se va intona imnul olimpic și nu cel al Rusiei. Al doilea fapt este că sportul unește ceea ce politica divizează. Delegațiile celor două Coreei vor defila împreună la ceremonia de deschidere și de închidere sub un singur drapel, cel al peninsulei Coreea unificate ! Dictatorul din Coreea de Nord, Kim Jong-un, a permis participarea sportivilor în acest mod și chiar a trimis o delegație oficială și suporteri ai sportivilor din nord participanți. De altfel orașul PyeongChang se află la numai 80 km față de granița nord-coreeana. Cel puțin la hochei pe gheață feminin sportivele din cele două țări vor participa ca o singură echipă !

 

 

Die Hard or Another Brick in the Wall


Titlul postării se traduce „Greu de ucis sau o altă cărămidă în zid”. Prima parte se referă la un titlu de film polițist de acțiune cu Bruce Willis în rolul eroului salvator, care se luptă cu diverși teroriști, răufăcători și iese mereu viu și învingător din luptă. Tot așa a luptat și Simona Halep în turneul australian de Mare Șlem de la Melbourne și a ieșit mereu învingătoare indiferent de situația scorului de pe tabelă. Tot Simona este supranumită „Zidul”, de netrecut pentru mingile adversarelor, pe care le returnează mereu. Partea a doua a titlului este de altfel titlul unei celebre melodii a grupului rock Pink Floyd, Another Brick in the Wall, din 1979. În semifinala cu Angelique Kerber a mai adăugat o cărămidă la consolidarea acestui zid, zidul marii performanțe și al jocului solid etalat la Melbourne, după un meci entuziasmant, dramatic, extraordinar, fenomenal și totodată epuizant pentru ambele jucătoare. A fost cerber pentru Kerber. Indiferent de rezultatul din finala de sâmbătă, Simona rămâne o mare campioană, o extraordinară ambasadoare a sportului românesc. Kerber în mare formă și dublă câștigătoare a acestui turneu, a fost „halepată” în primul set, ca să folosim un termen consacrat deja. Am avut senzația că se va repeta cel puțin scorul din meciul cu Pliskova din sferturi sau va fi chiar mai drastic, având 5 – 0 deja numai după 13 minute de joc !!! Dar Kerber nu a fost Pliskova, a revenit încet-încet în set, apoi l-a câștigat pe al doilea. Mentalitatea germană spune că nu o bați pe Kerber decât după ce arbitrul de scaun declară „game, set și meci” pentru adversară, Simona Halep, în speță. Dacă nu avem nemți, nu trebuie să ne cumpărăm din Germania, pentru că o avem pe Simona ! Dacă Simona poate salva 5 mingi de meci împotriva a două adversare avem obligația ca să fim optimiști și pentru marea finală cu Caroline Wozniacki !

Scorul a fost 6 – 3, 4 – 6, 9 – 7. A fost ceva mai scurt decât meciul cu Lauren Davis din turul 3. De data aceasta s-a jucat 2 ore și 20 minute față de 3 ore și 45 de minute, meciul cu Davis.

P.S.: În finală Simona a pierdut în 3 seturi după încă un meci eroic și epuizant de aproape 3 ore, scor 6 – 7, 6 – 3, 4 – 6. La gheimuri a fost egalitate, 16 – 16, iar la puncte câștigate a fost 110 – 108 pentru Wozniacki ! La Australian Open setul decisiv nu se poate termina la tie-break, ci se joacă până când una dintre jucătoare face diferența de 2 gheimuri.

În acest meci diferența de puncte a fost numai 2. Pentru un gheim e nevoie să câștigi minim 4 puncte, deci diferența a fost de numai o jumătate de gheim câștigat în plus de daneză. Simona a condus în setul decisiv cu 4 – 3, dar apoi și-a pierdut serviciul. Se pare că un tertip al danezei a scos-o din mână pe Simona. Daneza a solicitat intervenția fizioterapeutului care a dus la o pauză de peste 5 minute, dar Wozniacki nu ar fi avut nicio problemă de sănătate, doar s-a odihnit, în timp de Simona aștepta în picioare să servească. Altfel, la 5 – 3 pentru Simo, poate că altfel ar fi fost soarta finalei. Atitudinea a fost pozitivă pe tot parcursul finalei, marele dezavantaj a fost starea fizică a Simonei și poate căldura însoțită de umiditatea ridicată de la Melbourne. Datorită Simonei turneul australian a fost mult mai spectaculos și a avut un nivel tehnic mai ridicat, deși punctele din acele schimburi de mingi incredibile din finală și mai ales din semifinala cu Kerber în general nu i-au revenit jucătoarei din Constanța.

Am crezut, am sperat ca daneza să nu îi pună mai multe probleme decât Kerber, dar trebuie să recunoaștem că Wozniacki a fost mai bună în finală și a meritat s-o câștige după alte 2 finale pierdute în trecut, la fel ca și Simona ! Simona nu reușește să câștige o finală nici când e favorită și conduce detașat în finală, cum a fost cu Ostapenko în 2017, dar nici când cealaltă finalistă e la egalitate sau puțin mai bună decât românca, cum a fost cazul acum și în 2014 cu Sharapova. Corect ar fi fost ca Simona să câștige măcar finala din 2017 de la Paris, asta doar după desfășurarea ostilităților din finală.

Așa cum am mai spus în alte postări, dacă îi este scris să fie număr 1 WTA, acest lucru se va întâmpla și așa a fost după vreo 4-5 situații ratate, acum la fel, dacă îi este scris să câștige un Grand Slam sau mai multe, acest lucru se va întâmpla în viitor ! Jocul și atitudinea Simonei ne dau speranțe, dar mai sunt și alți factori care pot contribui la victorie și implicit la eșec ! Să ne gândim că se putea termina totul încă din primul tur dacă accidentarea ar fi fost mai gravă sau în turul 3 după prima minge de meci a lui Lauren Davis sau în semifinala cu Kerber după a doua minge de meci a nemțoaicei. Durerile, trăirile, oboseala și temperaturile din Australia le-a simțit doar Simona pe pielea ei, fanii Simonei spectatori și telespectatori au trăit emoțiile în felul lor. Trecutul nu îl mai poate schimba nimeni, rezultatele celor 3 finale pierdute va rămâne în statistici, doar viitorul mai poate fi influențat în bine sau în rău, să sperăm că Simona va alege varianta pozitivă și cartea câștigătoare a următoarelor posibile finale din viitor !

În concluzie Simona a făcut turneul carierei de până în prezent, dar același lucru putem spune și despre Ana Bogdan care a ajuns până în turul 3, fiind eliminată de Madison Keys. În Australia a performat și Mihaela Buzărnescu, dar în turneul de la Hobart, unde a ajuns până în finală, unde a pierdut cu belgianca Elise Mertens, semifinalistă la Melbourne. Wozniacki a început turneul de la Melbourne învingând-o pe Buzărnescu în primul tur, pe Mertens în semifinale și pe Halep în finală, iar până la finală nu a întâlnit niciun cap de serie. Nu m-ar fi mirat dacă Buzărnescu o elimina pe daneză din primul tur și așteptam acest miracol din partea româncei care este în cea mai bună formă din toată cariera ei. Nu trebuie să uităm că și la dublu am performat la Melbourne prin cuplul Irina Begu-Monica Niculescu, ele oprindu-se doar în semifinale unde au pierdut în fața cuplului Makarova-Vesnina, perdante la rândul lor în finală în fața altui cuplu consacrat deja, Kristina Mladenovic-Timea Babos. De altfel unguroaica Babos a jucat și finala de dublu mixt cu Rohan Bopanna, dar a pierdut. Până la finala de dublu din 2018, Babos a mai jucat alte 3 finale de Grand Slam la dublu și dublu-mixt între 2014-2016 la Wimbledon. După 3 finale pierdute la Wimbledon a venit succesul din 2018 din Australia. Deci o așteptăm și pe Simona, eu aș zice chiar în iunie la Roland Garros, turneul unde se simte cel mai bine pe teren. Ar fi prea nedrept să nu reușească măcar un succes major de Grand Slam !

 

 

 

Simonissima !


Postat pe 9 octombrie 2017

Data de 9 octombrie 2017 consemnează în mod oficial încă un succes uriaș pentru sportul românesc, mai exact pentru tenisul românesc, în sensul că în clasamentul mondial WTA feminin pe prima poziție urcă prima jucătoare din România în această postură, SIMONA HALEP, care după 4-5 încercări doar în anul 2017 reușește ceea ce alte mii și mii de alte jucătoare din circuitul WTA de tenis feminin nu au reușit și nu vor reuși niciodată. Practic încă de sâmbătă 7 octombrie Simona și-a câștigat dreptul pe merit de a urca pe prima poziție după victoria revanșă împotriva letonei Alionei (Yelenei) Ostapenko în două seturi, 6-2, 6-4. Ostapenko a privat-o de această poziție încă de acum 4 luni când a învins-o în finala de tristă amintire pentru Simona de la Roland Garros. Atunci a fost prima șansă ratată de a urca în fotoliul de lider, apoi au mai urmat 3-4 ocazii ratate. Săptămâna care a adus-o pe Simona pe primul loc în lume a fost una a revanșelor luate împotriva unor jucătoare în fața cărora a pierdut anul acesta și în anii trecuți. Cea mai importantă revanșă de luat era la Maria Sharapova cu care pierduse de șapte ori în trecut printre care și finala de la Roland Garros din 2014, apoi a urmat rândul Dariei Kasatkina să se plece în fața Simonei după numai o săptămână de la victoria împotriva ei. Meciul din semifinala de la Openul Chinei de la Beijing a consfințit a treia revanșă pe care Simonissima a dorit să o ia împotriva letonei care i-a luat laurii de la Paris.

Magia cifrei 1

După Ilie Năstase la simplu masculin între 1973-1974 și Horia Tecău la dublu masculin în 2015, Simona este prima dintre fete din țara noastră care urcă pe prima poziție din circuitul WTA feminin. Să sperăm că va rămâne cât mai multe săptămâni acolo. Deja s-au făcut calcule în privința șanselor, dacă ar fi câștigat și finala de la Beijing unde ar mai fi acumulat vreo 650 de puncte, ca la sfârșitul sezonului să mai fie pe primul loc. Acum ar trebui să câștige Turneul Campioanelor de la Singapore pentru a fi sigură că va rămâne acolo cel puțin până spre sfârșitul lunii ianuarie 2018 când va urma primul Grand Slam, la Autralian Open.

Ziua de 9 octombrie 2017 trebuie să se alăture altor zile sub magia cifrei 1 din istoria sportului românesc cum ar fi 23 august 1973 – Ilie Năstase, 18 iulie 1976 – Nadia Comăneci sau 7 mai 1986 – Steaua București. Criteriile de clasificare diferă de la sport la sport dar magia locului 1 în lume este numitorul comun pentru toate sporturile și toate domeniile de activitate din viață.

182

Să sperăm că poziția Simonei din clasamentul WTA este un stimulent pentru celelalte jucătoare din România pentru a crește în randament și clasament, avem 4 jucătoare în primele 100 și 10 în primele 200 care se pot măcar apropia de performanța Simonei care a dovedit că se poate, în ciuda constituției fizice, să ajungi în cea mai înaltă poziție.

Să sperăm totodată că reușita Simonei este un imbold pentru mulți copii pentru a face tenis, cine știe poate peste 10-15 ani să apară o Academie de Tenis Simona Halep la Constanța sau București după modelul Academiei de Fotbal a lui Hagi, unde alți potențiali numărul 1 să se poată antrena și învăța de la cea mai fragedă vârstă. Tenisul pretinde multe investiții și sacrificii, dar dacă ajungi sus de tot roadele vor veni cu siguranță. În momentul de față nu știu alt sport din care fetele să câștige mai mulți bani decât din tenis. La băieți ar mai fi fotbalul, automobilismul, boxul, hocheiul, golful sau baschetul profesionist.

Iată un articol din revista Cutezătorii din 16 noiembrie 1978 în care apar câteva tinere speranțe, una dintre ele chiar pe coperta revistei, Ionuț Șesu din Târgoviște, ajuns triplu campion național, dar mai puțin cunoscut internațional, în anii 1980-1990. Din păcate în anul 2015 a decedat la vârsta de numai 50 de ani, după cum aflăm într-un articol din următorul link:

https://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=6&cad=rja&uact=8&ved=0ahUKEwj7zdfU-uXWAhUBLFAKHTnWDMkQFghHMAU&url=http%3A%2F%2Fwww.gazetadambovitei.ro%2Fsport%2Fs-a-stins-din-viata-fostul-campion-national-la-tenis-targovisteanul-ionut-sesu-va-fi-inmormantat-la-targoviste%2F&usg=AOvVaw1vAx6–r509AZ7wsb9wGxC

IMG_0019

În imaginile de mai sus Ionuț, la vârsta de numai 11 ani apare lângă marele Bjorn Borg, numărul 1 ATP la momentul acela, venit în România, cred că este singurul lider ATP al momentului care a ajuns în România, în afară de Ilie Năstase, desigur, iar acum la feminin Simona Halep.

Din păcate în România nu s-au organizat turnee mari la care să participe jucătoare din Top 10 sau 20, ci jucătoare din Top 100 cel mult, cum ar fi Carla Suarez-Navarro, Julia Goerges sau Anastasia Sevastova, în afară de jucătoarele din România.

Campioane europene la tenis de masă


Pe data de 17 septembrie 2017 reprezentativa națională feminină de tenis de masă a cucerit cel de-al patrulea titlu european, primul consemnându-se în anul 1992 cu marea campioană a României, Otilia Bădescu, în echipă. Ea a activat până în 2005 când a fost cucerit al treilea titlu continental din palmaresul României.

Din echipa de acum fac parte Eliza Samara, prima din stânga imaginii de mai jos, apoi Daniela Dodean-Monteiro, a treia din stânga, Bernadette Szocs, a doua din dreapta imaginii, ele fiind jucătoarele cele mai importante și cele care ne-au făcut marea bucurie a câștigării titlului european învingând teoretic Germania, dar practic China. Cea mai bună jucătoare europeană, chinezoaica Ying Han, a fost învinsă și de Eliza Samara și de Daniela Dodean-Monteiro în finala de pe 17 septembrie. Numele de Monteiro l-a obținut în urma căsătoriei cu un jucător de tenis de masă portughez. Al treilea punct pentru România în victoria cu 3 – 2 a fost adus de Bernadette Szocs împotriva nemțoaicei Nina Mittelham, singura europeană din echipa germană. Deși echipa României este formată numai din jucătoare din țara noastră, din cele 3 componente de bază amintite mai sus, doar Daniela Dodean este de naționalitate sau etnie română, Eliza Samara fiind aromână ca și Simona Halep sau Gheorghe Hagi, iar Bernadette Szocs este de etnie maghiară, fiind din Târgu-Mureș. Etnicii maghiari pot să se mândrească pentru că au o campioană europeană în sportul cu mingea de celuloid, nu numai vecinii din Ungaria, țară care are cele mai multe titluri europene pe echipe, nu mai puțin de nouă. La numărul total de medalii România este pe locul 2 cu 10 medalii (4 de aur, 4 de argint și 2 de bronz) după Ungaria, care are 9 de aur și câte una de argint și de bronz. La numărul de titluri suntem pe locul 4 după ce tocmai am egalat Olanda, care are tot 4 titluri, dar mai puține medalii de argint și bronz. Uniunea Sovietică+Rusia au împreună 10 medalii, șapte de aur și 3 de bronz, dar una de aur și cele 3 de bronz au fost obținute doar de Rusia. Prin coincidență tenisul de masă și handbalul feminin sunt cele mai de succes sporturi de echipă din România și Ungaria, cel puțin după numărul de medalii obținute atât la campionatele europene cât și la cele mondiale de-a lungul timpului. Ungaria se află pe locul 2, după China, la medalii mondiale, iar România pe locul 5.

Romania