Postat pe 17 septembrie 20016
Între 17 septembrie și 2 octombrie 1988 în „orașul luminilor” din sud-estul Asiei și capitala Coreei de Sud s-au desfășurat întrecerile celei de-a XXIV Olimpiade moderne, ultima din era comunistă pentru estul Europei. A fost încă o ediție reușită de sportivii români, care au obținut 7 medalii de aur, 11 de argint și 6 de bronz. A fost cea mai bună ediție de jocuri olimpice pentru sportivii noștri după cea de la Los Angeles din 1984 și cea de la Sydney din 2000. Câteva „lumini” sau „stele” din România care au strălucit la Seul se numesc: Daniela Silivaș, Paula Ivan, Sorin Babii, Rodica Arba, Olga Homeghi și Vasile Pușcașu, toți campioni olimpici ai acestei ediții. Vasile Pușcașu este primul campion olimpic la lupte libere din România. De altfel, cu privire la această ediție și la cea de la Barcelona din 1992 sunt puțin legat prin rudenie de una dintre canotoare, care din păcate, nu a reușit să câștige și o medalie de aur. Se numește Veronica sau Vera (cum îi spun cunoscuții) Necula care la Seul a obținut o medalie de argint cu echipajul de 8+1 și o medalie de bronz cu echipajul de 4+1, iar la Barcelona o medalie de bronz în aceeași probă. Dacă ar fi concurat și la Atlanta în proba de 8+1 ar fi devenit campioană olimpică. Avea doar 29 de ani la Atlanta și încă nu am înțeles de ce s-a retras cam devreme, zic eu, din activitatea competițională. Vera este o verișoară a soției mele și am avut, desigur, onoarea s-o cunosc personal. Acum ea locuiește în Canada împreună cu familia, soțul ei fiind canadian.
Ca de obicei presa comunistă din România a acordat spații în multe publicații, mai ales cele de specialitate acestui eveniment sportiv.
Am ales ca în această postare să includ și alte mari succese ale sportivilor din ciclul olimpic 1984-1988, poate cel mai fructuoși ani ai sportului românesc din toate timpurile, numai dacă luăm în considerare acest fantastic „cincinal”.
Imaginile următoare sunt scanate din Almanahul „Sportul” din 1989.
Almanahul Flacăra din 1989 acordă șase pagini celei mai mari întreceri sportive a anului 1988.
Despre aceste jocuri olimpice și mai ales despre Paula Ivan s-a scris și în revista „Cutezătorii”, care îi dedică un scurt articol.
Într-un almanah Cutezătorii apărut înainte de Seul, Sever Noran o declară pe Daniela Silivaș „o nouă stea a gimnasticii europene” și spune că este desemnată „cea mai bună gimnastă a lumii” pe anul 1986. Desigur, Daniela merită să facă parte din „Dream-Team”-ul românesc din toate timpurile. Eu am așezat-o pe poziția a treia, ca performanțe la jocurile olimpice și din punct de vedere cronologic, dar care contează mai puțin. Mai mult contează medalia de aur obținută cu echipa la Campionatele Mondiale de la Rotterdam din 1987, acolo unde Aurelia Dobre a devenit prima campioană mondială la individual compus din România, titlu care îi lipsește chiar și Nadiei Comăneci.
Daniela Silivaș este cel mai medaliat sportiv român la o singură ediție de jocuri olimpice, depășind-o chiar și pe Nadia Comăneci, la Montreal în 1976, dacă luăm în considerare doar numărul de medalii. Putem spune că Nadia este depășită și de Ecaterina Szabo la acest capitol, însă Nadia deține recordul pentru cele mai multe titluri olimpice și număr total de medalii la jocurile olimpice, având șansa să participe la două ediții, spre deosebire de Ecaterina și Daniela care au participat doar la o singură ediție.
Revista „Cutezătorii” scrie și despre cariera Danielei într-un articol semnat de Horia Alexandrescu și folosind aceeași fotografie a gimnastei ca în articolul de mai sus.
În almanahul Sportul din 1988 apar cronicile sportive ale anului 1987 cu rezultate deosebite la Campionatele Mondiale de la Rotterdam și cele Europene de la Moscova unde au strălucit Aurelia Dobre și Daniela Silivaș.
De altfel la Campionatele Europene de gimnastică feminină, România se clasează pe primul loc la numărul total de medalii obținute, depășind palmaresul fostei Uniuni Sovietice și actualei Rusii luate individual, dar dacă adunăm cele două palmarese ale rusoaicelor, atunci ele ne depășesc de departe. De amintit, că prima ediție a acestei competiții s-a desfășurat la București în 1957, iar în 2017, după 60 de ani, se va desfășura la Cluj-Napoca.
Un foarte interesant interviu cu Ileana Popovici, ilustrator muzical pentru exercițiile de la sol ale gimnastelor românce, un om care și-a adus contribuția la succesele din competițiile internaționale. Acest interviu a apărut în același almanah Sportul din 1988.
Momentul de vârf al carierei Aureliei Dobre s-a consumat în portul de la Marea Nordului la Campionatele Mondiale, unde gimnasta a cucerit trei medalii de aur, la probele pe echipe, la finala de la bârnă și mai ales la individual compus, primul titlu la această probă pentru o gimnastă din România. La paralele și sol a triumfat încă o dată Daniela Silivaș ca și la Europene și astfel din cele 6 probe, 5 au fost câștigate de gimnastele din țara noastră. Totuși, în finala de la sărituri, Eugenia Golea câștigă medalia de argint, iar la bârnă, Ecaterina Szabo, o medalie de bronz, după aurul Aureliei Dobre. Deci, patru din cele șase gimnaste ale echipei, câștigă cel puțin o medalie și în finalele pe aparate. Dar, nu văd această generație de gimnaste decât pe locul 2 dintre toate generațiile care au concurat pentru România la Jocurile Olimpice, Campionatele Mondiale sau Europene. Cea mai bună generație o consider pe cea din anii 1999-2000, care a cucerit aurul mondial la Tianjin în 1999, atât la echipe cât și la individual compus repetând performanța și la Sydney un an mai târziu. Generația din 1987-1988 nu a reușit acest lucru decât la Rotterdam și apoi la Seul doar medalii de argint. Pe locul 3 aș clasa generația 1984 care a câștigat titlul olimpic la Los Angeles pe echipe și argint la individual compus prin fenomenala Cati Szabo. Lupta a fost strânsă și la Los Angeles și la Seul, iar diferența între aur și argint a fost minimă, poate și arbitrajul a fost subiectiv câteodată. A fost greu de luptat cu cele două superputeri ale sportului mondial, SUA și URSS, la vremea aceea.
Almanahul Flacăra din 1988 nu a scăpat acest succes din vedere și îi dedică două pagini.
Alt articol apărut în almanahul Sportul din 1986 despre cariera Danielei Silivaș și a celorlalți gimnaști din ciclul olimpic 1984-1988.
Campionatele mondiale din 1985 de la Montreal au avut-o în prim plan pe Daniela și pe Ecaterina Szabo, Daniela fiind la primul ei titlu mondial la senioare, în finala de la bârnă. Încă o dată acest oraș a fost de bun augur pentru gimnastica românească în mai puțin de 10 ani. Articolul prezintă pe lângă competiția din Canada și celelalte întreceri la care au luat parte gimnaștii români în anul 1985.
Imaginea de mai jos este foarte interesantă și ne amintește de altă imagine în care apar Gică Hagi împreună cu Simona Halep când aceasta încă era la primii pași în tenis. În imaginea de mai jos apar Nadia Comăneci și Daniela Silivaș, când ultima era tot la primii pași pe calea gimnasticii. Ambele gimnaste fac parte din Dream-Team-ul românesc cel mai bun din toate timpurile. De altfel, Daniela a concurat împreună cu Cati Szabo, o altă membră a echipei de vis, cel puțin la Rotterdam în 1987.
Un alt mare succes al sportului românesc s-a consemnat în 1987 la Campionatele Mondiale de la Copenhaga la canotaj, acolo unde s-au cucerit patru medalii de aur, iar povestea aceasta este consemnată în paginile următoare din almanahul Sportul din 1988.
