Primele Jocuri Olimpice de la antipozi


În perioada 22 noiembrie – 8 decembrie 1956 în orașul australian Melbourne s-a desfășurat a XVI-a ediție a Jocurilor Olimpice moderne, prima din emisfera sudică și prima pe continentul Australia, al treilea, după Europa și America de Nord, pe care se disputau întreceri olimpice. În timp se vor mai adăuga Asia și America de Sud ca și continente de disputare, iar în Australia se vor mai desfășura alte jocuri, la Sydney în 2000. De altfel, Melbourne nu este singurul oraș unde s-au desfășurat jocurile din 1956. În perioada 10 – 17 mai la Stockholm s-au desfășurat întrecerile ecvestre olimpice. Australienii nu permiteau intrarea în țară a cailor străini pentru a nu-i contamina pe cei autohtoni, după o lege britanică ! Acest fapt inedit a rămas singular în istoria jocurilor moderne.

Eroii români ai jocurilor s-au numit: Nicolae Linca la box, Leon Rotman la canoe și Ștefan Petrescu la tir, toți campioni olimpici ai acestei ediții. Nicolae Linca este singurul campion olimpic român la box până în ziua de azi.

Din cartea „Jocurile Olimpice de-a lungul veacurilor” am selectat edițiile din 1956 a jocurilor, cea de iarnă de la Cortina D’Ampezzo și cea de vară de la Melbourne, așa cum apar în paginile următoare, neavând încă o carte dedicată în întregime acestui an olimpic.

69707172737475151152153

Din cartea „Constelația Olimpiadelor” am scanat articolele referitoare la această ediție a întrecerilor supreme a sporturilor, mai întăi despre Melbourne, apoi biografiile lui Nicolae Linca, Ștefan Petrescu și Leon Rotman. Sunt foarte rare edițiile de jocuri în care predomină bărbații ca și performanțe obținute.

283284252252b239240372

Un articol despre povestea de aur a lui Nicolae Linca de la Melbourne din almanahul „Sportul” pe 1976.

img_0028img_0029img_0030img_0031

Munchen însângerat


Între 26 august și 11 septembrie 1972 în capitala Bavariei s-a desfășurat cea de-a XX-a ediție a Jocurilor Olimpice de vară. München a câștigat dreptul de a organiza jocurile olimpice în iulie 1966 în detrimentul orașelor Detroit, Madrid și Montreal. A fost a doua oară când Jocurile Olimpice s-au desfășurat în Germania, după Olimpiada din 1936 de la Berlin. Au participat 121 de țări și 7.124 de sportivi. Jocurile Olimpice au fost umbrite de răpirea și uciderea a 11 atleți israelieni de către organizația teroristă palestiniană „Black September”. Doi dintre ei erau născuți în România.

Jocurile au fost suspendate pentru o perioadă de 34 de ore, a avut loc o slujbă religioasă în memoria victimelor, iar steagurile ţărilor participante au fost coborâte în bernă. În urma acestui eveniment, semnificaţia tuturor celorlalte detalii ale Jocurilor a pălit. Înotătorul american Mark Spitz a fost vedeta ediţiei, cu nu mai puţin de şapte medalii de aur cucerite (cu tot atâtea recorduri mondiale), la care se adăugau alte două de la Ciudad de Mexico, din 1968.

La München au participat în total 7.134 sportivi, din 121 ţări dintre care 1.059 femei şi 6.075 bărbaţi care s-au întrecut în 195 de probe din 21 de discipline sportive: atletism, canotaj, baschet, box, kaiac-canoe, ciclism, scrimă, fotbal, gimnastică, haltere, handbal, hochei, judo, lupte, nataţie, pentatlon modern, echitaţie, tir, tir cu arcul, volei, sporturi nautice.

În clasamentul pe medalii, primul loc a fost ocupat de Uniunea Sovietică, 50 de medalii de aur, 27 de argint, 22 de bronz, locul al doilea Statele Unite, 33 de medalii de aur, 31 de argint, 30 de bronz, locul al treilea Republica Democrată Germană, 20 medalii de aur, 23 de argint, 23 de bronz.

Almanahul Sportul pe anul 1973 alocă spațiul cuvenit acestui eveniment și succeselor sportivilor români. Luptele libere și cele greco-romane cu două medalii de aur, una de argint și una de bronz și echipajele de la caiac-canoe în frunte cu inegalabilul Ivan Patzaichin au fost la înălțime la această ediție. Pentru luptele din România a fost cea mai bună ediție a jocurilor. De asemenea echipa masculină de handbal a cucerit medalia de bronz.

img_0079img_0080img_0081img_0082img_0083img_0084img_0085img_0086img_0087img_0088img_0089img_0090img_0091img_0092img_0093img_0094img_0095img_0096

Cartea „Jocurile Olimpice de la Munchen 1972” scrisă de Ilie Goga și Victor Bănciulescu povestește cu lux de amănunte întrecerile acestei ediții a jocurilor din Bavaria.

CITIUS, ALTIUS, FORTIUS !


Această serie de articole a apărut în almanahul Sportul din 1988 cu ocazia Jocurilor Olimpice de la Seul și prezintă o scurtă istorie a lor din antichitate și până la edițiile moderne dintre anii 1896-1984. Se prezintă fapte inedite, recorduri, participările sportivilor români la jocuri.

Titlul acestei serii coincide cu cel ales de mine pentru motto-ul blogului, cele 3 cuvinte în latină exprimând spiritul tuturor competițiilor sportive așa cum cele 5 culori care se regăsesc în cercurile olimpice se regăsesc în drapelele tuturor țărilor afiliate la O.N.U. și la Comitetul Olimpic Internațional.

img_0026img_0027img_0028img_0029img_0030img_0031img_0032img_0033img_0034img_0035img_0036img_0037img_0038img_0039img_0040img_0041img_0042img_0043img_0044img_0045img_0046img_0047img_0048img_0049img_0050img_0051img_0052img_0053

img_0069img_0070img_0071

„Luminile” Seulului


Postat pe 17 septembrie 20016

Între 17 septembrie și 2 octombrie 1988 în „orașul luminilor” din sud-estul Asiei și capitala Coreei de Sud s-au desfășurat întrecerile celei de-a XXIV Olimpiade moderne, ultima din era comunistă pentru estul Europei. A fost încă o ediție reușită de sportivii români, care au obținut 7 medalii de aur, 11 de argint și 6 de bronz. A fost cea mai bună ediție de jocuri olimpice pentru sportivii noștri după cea de la Los Angeles din 1984 și cea de la Sydney din 2000. Câteva „lumini” sau „stele” din România care au strălucit la Seul se numesc: Daniela Silivaș, Paula Ivan, Sorin Babii, Rodica Arba, Olga Homeghi și Vasile Pușcașu, toți campioni olimpici ai acestei ediții. Vasile Pușcașu este primul campion olimpic la lupte libere din România. De altfel, cu privire la această ediție și la cea de la Barcelona din 1992 sunt puțin legat prin rudenie de una dintre canotoare, care din păcate, nu a reușit să câștige și o medalie de aur. Se numește Veronica sau Vera (cum îi spun cunoscuții) Necula care la Seul a obținut o medalie de argint cu echipajul de 8+1 și o medalie de bronz cu echipajul de 4+1, iar la Barcelona o medalie de bronz în aceeași probă. Dacă ar fi concurat și la Atlanta în proba de 8+1 ar fi devenit campioană olimpică. Avea doar 29 de ani la Atlanta și încă nu am înțeles de ce s-a retras cam devreme, zic eu, din activitatea competițională. Vera este o verișoară a soției mele și am avut, desigur, onoarea s-o cunosc personal. Acum ea locuiește în Canada împreună cu familia, soțul ei fiind canadian.

Ca de obicei presa comunistă din România a acordat spații în multe publicații, mai ales cele de specialitate acestui eveniment sportiv.

Am ales ca în această postare să includ și alte mari succese ale sportivilor din ciclul olimpic 1984-1988, poate cel mai fructuoși ani ai sportului românesc din toate timpurile, numai dacă luăm în considerare acest fantastic „cincinal”.

Imaginile următoare sunt scanate din Almanahul „Sportul” din 1989.

imgimg_0001img_0002img_0003img_0004img_0005img_0006img_0007img_0008img_0009img_0010img_0011img_0012img_0013img_0014img_0015img_0016img_0017img_0018Almanahul Flacăra din 1989 acordă șase pagini celei mai mari întreceri sportive a anului 1988.

img_0053img_0054img_0055img_0056img_0057img_0058Despre aceste jocuri olimpice și mai ales despre Paula Ivan s-a scris și în revista „Cutezătorii”, care îi dedică un scurt articol.

img_0004

Într-un almanah Cutezătorii apărut înainte de Seul, Sever Noran o declară pe Daniela Silivaș „o nouă stea a gimnasticii europene” și spune că este desemnată „cea mai bună gimnastă a lumii” pe anul 1986. Desigur, Daniela merită să facă parte din „Dream-Team”-ul românesc din toate timpurile. Eu am așezat-o pe poziția a treia, ca performanțe la jocurile olimpice și din punct de vedere cronologic, dar care contează mai puțin. Mai mult contează medalia de aur obținută cu echipa la Campionatele Mondiale de la Rotterdam din 1987, acolo unde Aurelia Dobre a devenit prima campioană mondială la individual compus din România, titlu care îi lipsește chiar și Nadiei Comăneci.

Daniela Silivaș este cel mai medaliat sportiv român la o singură ediție de jocuri olimpice, depășind-o chiar și pe Nadia Comăneci, la Montreal în 1976, dacă luăm în considerare doar numărul de medalii. Putem spune că Nadia este depășită și de Ecaterina Szabo la acest capitol, însă Nadia deține recordul pentru cele mai multe titluri olimpice și număr total de medalii la jocurile olimpice, având șansa să participe la două ediții, spre deosebire de Ecaterina și Daniela care au participat doar la o singură ediție.

swscan01569swscan01570

Revista „Cutezătorii” scrie și despre cariera Danielei într-un articol semnat de Horia Alexandrescu și folosind aceeași fotografie a gimnastei ca în articolul de mai sus.

În almanahul Sportul din 1988 apar cronicile sportive ale anului 1987 cu rezultate deosebite la Campionatele Mondiale de la Rotterdam și cele Europene de la Moscova unde au strălucit Aurelia Dobre și Daniela Silivaș.

De altfel la Campionatele Europene de gimnastică feminină, România se clasează pe primul loc la numărul total de medalii obținute, depășind palmaresul fostei Uniuni Sovietice și actualei Rusii luate individual, dar dacă adunăm cele două palmarese ale rusoaicelor, atunci ele ne depășesc de departe. De amintit, că prima ediție a acestei competiții s-a desfășurat la București în 1957, iar în 2017, după 60 de ani, se va desfășura la Cluj-Napoca.

img_0019img_0020

Un foarte interesant interviu cu Ileana Popovici, ilustrator muzical pentru exercițiile de la sol ale gimnastelor românce, un om care și-a adus contribuția la succesele din competițiile internaționale. Acest interviu a apărut în același almanah Sportul din 1988.

img_0055img_0056img_0057

Momentul de vârf al carierei Aureliei Dobre s-a consumat în portul de la Marea Nordului la Campionatele Mondiale, unde gimnasta a cucerit trei medalii de aur, la probele pe echipe, la finala de la bârnă și mai ales la individual compus, primul titlu la această probă pentru o gimnastă din România. La paralele și sol a triumfat încă o dată Daniela Silivaș ca și la Europene și astfel din cele 6 probe, 5 au fost câștigate de gimnastele din țara noastră. Totuși, în finala de la sărituri, Eugenia Golea câștigă medalia de argint, iar la bârnă, Ecaterina Szabo, o medalie de bronz, după aurul Aureliei Dobre. Deci, patru din cele șase gimnaste ale echipei, câștigă cel puțin o medalie și în finalele pe aparate. Dar, nu văd această generație de gimnaste decât pe locul 2 dintre toate generațiile care au concurat pentru România la Jocurile Olimpice, Campionatele Mondiale sau Europene. Cea mai bună generație o consider pe cea din anii 1999-2000, care a cucerit aurul mondial la Tianjin în 1999, atât la echipe cât și la individual compus repetând performanța și la Sydney un an mai târziu. Generația din 1987-1988 nu a reușit acest lucru decât la Rotterdam și apoi la Seul doar medalii de argint. Pe locul 3 aș clasa generația 1984 care a câștigat titlul olimpic la Los Angeles pe echipe și argint la individual compus prin fenomenala Cati Szabo. Lupta a fost strânsă și la Los Angeles și la Seul, iar diferența între aur și argint a fost minimă, poate și arbitrajul a fost subiectiv câteodată. A fost greu de luptat cu cele două superputeri ale sportului mondial, SUA și URSS, la vremea aceea.

img_0012img_0013img_0014img_0015img_0016img_0017img_0018

Almanahul Flacăra din 1988 nu a scăpat acest succes din vedere și îi dedică două pagini.

img_0079img_0080

Alt articol apărut în almanahul Sportul din 1986 despre cariera Danielei Silivaș și a celorlalți gimnaști din ciclul olimpic 1984-1988.

img_0061img_0062

Campionatele mondiale din 1985 de la Montreal au avut-o în prim plan pe Daniela și pe Ecaterina Szabo, Daniela fiind la primul ei titlu mondial la senioare, în finala de la bârnă. Încă o dată acest oraș a fost de bun augur pentru gimnastica românească în mai puțin de 10 ani. Articolul prezintă pe lângă competiția din Canada și celelalte întreceri la care au luat parte gimnaștii români în anul 1985.

Imaginea de mai jos este foarte interesantă și ne amintește de altă imagine în care apar Gică Hagi împreună cu Simona Halep când aceasta încă era la primii pași în tenis. În imaginea de mai jos apar Nadia Comăneci și Daniela Silivaș, când ultima era tot la primii pași pe calea gimnasticii. Ambele gimnaste fac parte din Dream-Team-ul românesc cel mai bun din toate timpurile. De altfel, Daniela a concurat împreună cu Cati Szabo, o altă membră a echipei de vis, cel puțin la Rotterdam în 1987.

img_0063img_0064img_0065img_0066img_0067

Un alt mare succes al sportului românesc s-a consemnat în 1987 la Campionatele Mondiale de la Copenhaga la canotaj, acolo unde s-au cucerit patru medalii de aur, iar povestea aceasta este consemnată în paginile următoare din almanahul Sportul din 1988.

img_0023img_0024img_0025

 

Olimpiada californiană a recordurilor de medalii românești


Postat pe 5 august 2016

Între 28 iulie și 12 august 1984 la Los Angeles s-a desfășurat a XXIII-a ediție a Jocurilor Olimpice de vară din era modernă, ediție care constituie un veritabil record pentru sportul românesc. S-au obținut nu mai puțin de 53 de medalii, dintre care 20 de aur cu care ne-am clasat pe locul II după țara gazdă în clasamentul pe națiuni la medalii. Sporturile care au adus cele mai multe medalii sunt gimnastica, canotajul, caiac-canoe, atletismul, halterele, luptele, la fel ca la multe alte ediții. De fapt, am luat medalii la toate disciplinele sportive la care au fost înscriși sportivi români. Dacă ar fi să facem o comparație cu fotbalul este ca și cum am fi jucat finala campionatului mondial de fotbal în acel memorabil an.

Deși a fost boicotată de majoritatea statelor socialiste/comuniste, cu excepția României, Chinei și Iugoslaviei, a avut un nivel competițional ridicat, cu multe recorduri și note de 10 la gimnastică. Într-adevăr, România a trimis la Los Angeles în 1984 cea mai bună echipă olimpică din istorie. Dacă cel care conducea țara atunci cu mână de fier ar fi luat decizia de a boicota jocurile, România ar fi avut la ora actuală în palmares cu 20 de titluri olimpice mai puține, cu 16 medalii de argint mai puține și cu 17 medalii de bronz mai puține decât are acum. Ar fi fost cea mai mare nedreptate comisă vreodată sportivilor români !

Almanahul „Scânteia Tineretului” din 1984 prezintă o avancronică a întrecerilor olimpice care aveau să înceapă în iulie același an.

125126

Zilele de 3 – 6 august au fost cele mai fructuoase, sportivii români câștigând 22 de medalii, dintre care 14 de aur.

La gimnastica feminină am obținut 5 medalii de aur din 6 probe. La finala de la bârnă 2 gimnaste din România au terminat pe primul loc câștigând fiecare medalie de aur, Ecaterina Szabo și Simona Păuca. Doar la individual compus și la finala de la paralele au câștigat gimnastele din SUA antrenate de Bela Karolyi, Mary Lou Retton și Julianne McNamara. Probabil că am fi reușit pentru prima și singura dată să câștigăm toate probele dacă antrenorul Bela Karolyi ar fi condus și la Los Angeles echipa de gimnastică feminină. Deși nu a fost antrenorul coordonator al echipei americane și nici nu i sa permis prezența în spațiul de concurs, totuși a reușit să obțină 2 medalii de aur cu gimnastele antrenate de el și de soția lui, Marta.

Cea mai importantă publicație apărută după un an de la sfârșitul jocurilor o consider cartea „Olimpiada Californiană” a lui Horia Alexandrescu dedicată în întregime acelui eveniment.

IMGIMG_0001IMG_0002IMG_0003IMG_0004IMG_0005IMG_0006IMG_0007IMG_0008IMG_0009IMG_0010IMG_0011IMG_0012IMG_0013IMG_0014IMG_0015IMG_0016IMG_0017IMG_0018IMG_0019IMG_0020IMG_0021IMG_0022IMG_0023IMG_0024IMG_0025IMG_0026IMG_0027IMG_0028IMG_0029IMG_0030IMG_0031IMG_0032IMG_0033IMG_0034IMG_0035IMG_0036IMG_0037IMG_0038IMG_0039IMG_0040IMG_0041IMG_0042IMG_0043IMG_0044IMG_0045IMG_0046IMG_0047IMG_0048IMG_0049IMG_0050IMG_0051IMG_0052IMG_0053IMG_0054IMG_0055

Almanahul „Sportul” din 1985 prezintă pe larg cel mai mare succes al sportului românesc, ca număr de medalii obținute.

Și almanahul „Scânteia” din anul 1985 a dedicat câteva pagini celui mai mare succes al sportului românesc, așa cum se poate vedea în imaginile următoare.

320321322323324325

 

6. Nadia – De la Skien la Universiada ’81


Postat pe 22 iulie 2016

Ziua de 22 iulie 1976 a fost cea mai fructuoasă pentru Nadia Comăneci la Montreal, în sensul că a câștigat 2 finale pe aparate, la bârnă și la paralele, după încă 2 note de 10 obținute la fiecare aparat. Tot în această zi a mai obținut o medalie de bronz la finala de la sol, finală pe care avea s-o câștige 4 ani mai târziu, la jocurile de la Moscova.

Am adunat în acest episod diverse articole din publicațiile mele, de la almanahuri „Sportul”, „Scânteia”, „Scânteia Tineretului”, „Magazin” până la reviste pentru copii, gen „Cutezătorii” sau de sport.

Șase ani magnifici marchează cariera Nadiei Comăneci, șase ani de succese și împliniri, dar și mari nedreptăți, cele mai mari fiind consemnate la Moscova în 1980 și Praga în 1977.

A fost declarată „Sportivul anului” cel mai bun din lume 2 ani la rând, 1976 și 1977, iar în România chiar mai mulți ani la rând. În 1975 a fost prima sportivă a lumii deja.

Medaliile Nadiei la competițiile majore dintre 1975 și 1981

1975 CE – 4 aur

1976 JO – 3 aur, 1 argint, 1 bronz

1977 CE – 2 aur, 1 argint

1978 CM – 1 aur, 1 argint

1979 CM – 1 aur

1979 CE – 3 aur, 1 bronz

1980 JO – 2 aur, 2 argint

Total: 16 aur, 5 argint, 2 bronz

CE- Campionatul European,  JO- Jocurile Olimpice, CM- Campionatul Mondial

Prima copertă a almanahului „Sportul” este cea din ediția 1976 după succesul de la Skien. Urmează un articol de 5 pagini în primele 10 ale almanahului despre sportiva anului 1975. Pe pagina 3 e nelipsitul portret al lui Ceaușescu, iar pe paginile 4-5 un articol politizat, cu un mesaj din partea „tovarășului” despre jocurile de la Montreal care urmau peste câteva luni. Apoi cele 5 pagini despre Nadia.

imgimg_0004img_0005img_0006img_0007img_0008

SWScan01489SWScan01490SWScan01491SWScan01492

În anul 1977 Nadia a efectuat un turneu demonstrativ în 10 țări, eveniment relatat pe larg de almanahul „Sportul” pe 1978. După un alt turneu demonstrativ, în anul 1981, antrenorii Bela și Marta Karolyi au rămas în Statele Unite, despărțindu-se definitiv de gimnastele din România și mai ales de Nadia, care ar fi dorit să rămână cu antrenorii în America.

Anul 1981 a marcat și sfârșitul carierei la nivel înalt pentru Nadia, iar foștii ei antrenori, după multe greutăți pe tărâmul făgăduinței au reușit să ajungă la conducerea lotului american de gimnastică, cu primele mari succese chiar la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, unde elevele lor, Mary Lou Retton și Julianne McNamara au devenit campioane olimpice.

SWScan01461SWScan01462SWScan01463SWScan01464SWScan01465SWScan01466SWScan01467SWScan01468SWScan01469SWScan01470SWScan01471

Campionatele europene de la Praga din 1977 au reconfirmat supremația Nadiei la individual compus, după Skien 1975 și Montreal 1976, însă la proba pe echipe Ceaușescu a decis să retragă fetele din concurs bănuind că ele vor fi nedreptățite de arbitrii. Bela Karolyi spune că Ceaușescu a comis o mare nedreptate și că româncele au predat cele 5 medalii de aur de bună voie la această probă.

Un articol din revista „Cutezătorii” relatează acest eveniment, dar susține că C.N.E.F.S. și Federația de gimnastică au hotărât retragerea echipei din competiție, nu Ceaușescu, care nu putea fi acuzat niciodată de nimic rău, desigur !

SWScan01678

Almanahul Sportul în ediția 1978 nu ne oferă decât palmaresul de la individual compus și de la finalele pe aparate.

SWScan01485

În 1978 la Strasbourg au avut loc campionatele mondiale la care Nadia a strălucit din nou.

01

 

SWScan01486SWScan01487SWScan01488

Universiada de vară din 1977 desfășurată la Sofia, capitala Bulgariei, este relatată tot de almanahul „Sportul” pe anul 1978.

SWScan01472SWScan01473SWScan01474

SWScan01559

„Copii minune ai gimnasticii” sau moștenirea Nadiei, după părerea mea, un reportaj de suflet apărut în almanahul „Scânteia Tineretului” pe anul 1988, deci la sfârșitul anului 1987, an care consemnează la Rotterdam prima campioană mondială la individual compus din România, Aurelia Dobre.

SWScan01597SWScan01598SWScan01599SWScan01600SWScan01601SWScan01602

SWScan01562

În almanahul „Scânteia” pe 1985 a apărut un foarte interesant articol despre psihologia sportivilor în care se face referire și la Nadia Comăneci sau Ilie Năstase.

SWScan01617SWScan01618SWScan01619

SWScan01564

 

 

5. Olimpiada comunistă de la Moscova


Postat pe 21 iulie 2016

Ziua de 21 iulie consemnează două evenimente importante în cariera Nadiei Comăneci.

Primul s-a petrecut la Montreal în 1976 când s-a desfășurat proba la individual compus pe care marea noastră gimnastă a câștigat-o autoritar pe deplin meritat după alte note de 10 obținute la paralele și puntea suspinelor, bârna.

Al doilea eveniment s-a petrecut 4 ani mai târziu când tot pe 21 iulie la Moscova începeau zilele gimnasticii, adică fetele de aur ale lui Bela Karolyi intrau în competiție. Desigur că paginile din almanahurile apărute în acei ani nu prezintă și marile nedreptăți comise împotriva sportivilor români la Moscova și în special împotriva Nadiei, care ar fi trebuit să cucerească al doilea titlu olimpic la individual compus, dar arbitrii te urcă (la Montreal) și tot ei te coboară de pe locul 1 (la Moscova). Din păcate ghinionul a făcut ca tocmai în bârlogul sovieticilor să se desfășoare olimpiada din 1980. Într-o țară neutră și cu un arbitraj fair-play, cu siguranță Nadia și-ar fi apărat titlul olimpic la individual compus.

În acest episod postez tot ce am găsit în arhiva mea despre primele jocuri olimpice comuniste din 1980 care au început pe 20 iulie. Primul articol este decupat dintr-un ziar și prezintă pe scurt jocurile de la Moscova și de la Los Angeles, ambele boicotate din motive politice de diverse țări.

Moscova-Los Angeles

Într-un almanah Sportul din 1978 am găsit o avancronică a olimpiadei.

SWScan01477SWScan01478SWScan01479SWScan01480SWScan01481SWScan01482SWScan01483SWScan01484

În almanahul Magazin din 1980 am găsit câteva interviuri ale unor sportivi care se pregătesc pentru Moscova, printre care și Nadia Comăneci.

SWScan01502SWScan01503SWScan01504SWScan01505SWScan01506

Același almanah Magazin, ediția din 1978, prezintă ultimele tehnologii de vârf utilizate la Moscova.

SWScan01507SWScan01508SWScan01509SWScan01510

Almanahul Sportul din 1981 prezintă pe larg acest eveniment și eu am scanat toate paginile dedicate olimpiadei.

Sportul 81b001072073074075076077078079080081082083084085086087088089090091092093094095096097098099100101102103104105106107108109110111112113114115116117118119120121122123124125126127128129130131132145146147148149150151152153154155156157