OLIMPIADA PĂCII ?


Postat pe 25 februarie 2018

Pe 25 februarie 2018 a luat sfârșit a XXIII-a ediție a Jocurilor Olimpice de iarnă desfășurată la Pyeong Chang, în Coreea de Sud.

România a obținut ca cele mai bune rezultate un loc 7 la sanie feminin prin Raluca Strămăturaru și un loc 10 la ștafetă sanie, echipă mixtă. La bob un loc 15 la feminin dublu și un loc 18 la masculin tot în proba de dublu. Reamintesc că singura medalie, de bronz, obținută de România la jocurile olimpice de iarnă a fost în proba de bob dublu masculin la Grenoble în 1968.

Eroina de la Pyeong Chang se numește Esther Ledecka și a reprezentat Cehia. Ea a obținut 2 medalii de aur în discipline diferite, la Super G coborâre pe schi și la snowboard, o adevărată performanță, ca și când o sportivă ar obține aceleași rezultate la o probă de sprint în atletism și alta la înot, de exemplu, la o ediție de vară. Ce-i drept, americanul Carl Lewis obținuse 2 medalii de aur, la săritura în lungime și la sprint 100 metri, la atletism, în 1984 la Los Angeles.

Un alt performer se numește Martin Furcade, care a obținut 3 medalii de aur la în diferite probe de biatlon, dintre care una cu ștafeta Franței.

Marit Bjoergen din Norvegia a obținut 5 medalii, dintre care 2 de aur în probe de schi fond, ajungând la un total de 15 medalii, dintre care 8 de aur, la 5 ediții de jocuri. Este cel mai medaliat sportiv la edițiile de iarnă din toată istoria acestor jocuri. La edițiile de vară înotătorul Michael Phelps deține un record de 28 de medalii obținute dintre care 23 de aur, mai deține recordurile de medalii și titluri în probele individuale, 16 la total și 13 de aur. Ei sunt cei mai buni olimpici din toate timpurile. Cele mai multe țări nu au un număr atât de mare de medalii obținute în toată istoria participărilor la jocuri indiferent de ediție. Totuși țările pe care le-au reprezentat, Norvegia și Statele Unite dețin recordul total de medalii și titluri obținute la edițiile de iarnă pentru Norvegia și de vară pentru Statele Unite. Norvegia a stabilit un nou record de medalii obținute la ediția din 2018, adică 39 dintre care 14 de aur și a fost la numai o secundă să o obțină și pe cea de-a 40 a în proba de 30 km schi fond feminin în ultima probă de la Pyeong Chang.

Doresc să amintesc și performanța Ungariei la patinaj viteză în short-track sau pistă scurtă. Ștafeta acestei țări intră în istorie ca și câștigătoare a primei medalii de aur la edițiile de iarnă pentru Ungaria. Până în 2018 Ungaria obținuse doar medalii de argint și de bronz, vreo 7 în total. O medalie de bronz a mai obținut Lichtenstein la ediția din 2018.

Cea mai mare câștigătoare cred că se numește echipa unificată coreeană de hochei feminin, un fapt poate unic în istoria sportului, ca două țări deși apropiate ca și neam, cultură, limbă, tradiții, totuși trăiesc divizate de peste 65 de ani. Sportul a unit ceea ce politica a separat ! M-a înduioșat despărțirea în lacrimi dintre fetele din nord și cele din sud după încheierea jocurilor, când cele din nord au trebuit să se întoarcă acasă. Poate că această echipă de hochei inedită reunificată ar merita chiar Premiul Nobel pentru Pace. Nu au câștigat niciun meci, nicio medalie, dar au câștigat simpatia, admirația și respectul lumii întregi.

Imaginile de mai jos fac parte din albumul de prezentare a ediției a XVI-a desfășurate la Albertville, în Franța în 1992, acolo unde România a ocupat un onorant loc 4 în proba de sanie 2 persoane, a doua cea mai bună clasare din ultimii 50 de ani, după medalia de bronz din 1968.

IMG_0030IMG_0031

Reclame

JOCURILE OLIMPICE DE IARNĂ


Postat pe 9 februarie 2018

Între 9 și 25 februarie la PyeongChang, în Coreea de Sud, au loc întrecerile celei de-a XXIII-a ediții a Jocurilor Olimpice de iarnă. În 2016 am postat o carte și despre Jocurile Olimpice de Iarnă. Acolo am menționat și palmaresul sportivilor români, incomparabil mai slab decât cel al edițiilor de vară. Nici de această dată nu avem prea multe speranțe, performanțele sportive sunt modeste, dar miracole au existat la toate edițiile indiferent dacă au fost de vară sau de iarnă. Dacă va apărea vreo medalie pentru delegația din România, fie chiar și de bronz, ar fi extraordinar, după 5 decenii de secetă. Singura medalie s-a obținut în 1968 la Grenoble în proba de Bob 2.   Ar fi fantastic pentru anul centenar al României Mari, mai ales că România nu va participa la Campionatul Mondial de fotbal din Rusia din acest an. Doar performanțele Simonei Halep și ale altor jucătoare la tenis, ale echipei de handbal feminin C.S.M. București și ale jucătoarelor de tenis de masă ne-au mai bucurat în 2018. În anul semicentenar al României Mari, 1968, s-a obținut acea medalie de bronz la Grenoble, poate în anul centenar va aparea una de argint, pe lângă posibilele succese ale tenisului și handbalului feminin. Deja am câștigat Liga Campionilor și locul 3 la tenis de masă prin Bernadett Szocs și Eliza Samara. Urmează posibile succese și la handbal prin C.S.M. care poate repeta performanța fetelor la tenis de masă și apoi ale Simonei Halep în marile turnee de tenis.

Le doresc tuturor mult succes !

Ca fapte inedite putem menționa două. Primul că țara organizatoare a ediției trecute de la Soci a fost suspendată de la actuala ediție, sportivii ruși urmând să participe sub steagul olimpic, iar în caz de succese se va intona imnul olimpic și nu cel al Rusiei. Al doilea fapt este că sportul unește ceea ce politica divizează. Delegațiile celor două Coreei vor defila împreună la ceremonia de deschidere și de închidere sub un singur drapel, cel al peninsulei Coreea unificate ! Dictatorul din Coreea de Nord, Kim Jong-un, a permis participarea sportivilor în acest mod și chiar a trimis o delegație oficială și suporteri ai sportivilor din nord participanți. De altfel orașul PyeongChang se află la numai 80 km față de granița nord-coreeana. Cel puțin la hochei pe gheață feminin sportivele din cele două țări vor participa ca o singură echipă !

 

 

WIMBLEDON 140 de ani de la debut


În anul 1877 debuta pe iarba londoneză primul mare turneu de Grand Slem la tenis. Deși au trecut 140 de ani de la debut, în 2017 va fi abia a 131 a ediție, în loc de 141 cum era normal dacă s-ar fi jucat an de an fără întrerupere, dar cei 10 ani de războaie mondiale dintre 1914-1918 și 1939-1945 au întrerupt această continuitate. Aici este locul de naștere al acestui sport, care după fotbal, alt sport născut în Anglia, este cel mai raspândit și popular în lume. Iarba este suprafața de joc a primelor trei sporturi cele mai populare din lume născute pe tărâm britanic, fotbalul, tenisul și rugbyul. Doar tenisul se mai joacă și pe alte suprafețe decât iarba.

Wimbledon este singurul turneu de Mare Slem care lipsește din palmaresul lui Ilie Năstase, la simplu. Campionul cu cele mai multe titluri este Martina Navratilova și anume nouă. Campioana din 2016 este Serena Williams, care nu-și poate apăra titlul din cauza neparticipării din motive personale.

În 2017 cele mai mari speranțe le avem în Simona Halep, care este a doua favorită la câștigarea turneului, datorită locului ocupat în clasamentul WTA, dar și în opinia specialiștilor acestui circuit feminin. Alți specialiști în ale tenisului din presă o creditează abia cu șansea a 11 a.

Potrivit WTA, Simona are a doua șansă, după Karolina Pliskova, dar alte 3 favorite (Kvitova, Ostapenko și Konta) sunt pe jumătatea de tablou a Simonei și îi va fi foarte greu. Nu cred că Bouchard și Kerber să ajungă mai sus de tururile 3 sau 4. O altă mare favorită, Wozniacki este pe jumătatea Pliskovei și a lui Kerber. În opinia mea, o finală cu Pliskova ar fi maxim ce poate obține Halep din acest turneu, deci nu titlu și nici poziția de nr. 1 mondial după finală, din păcate !
Simona a ratat până acum TREI șanse să ajungă nr. 1 WTA, după finala de la Roland Garros și apoi după turneele de iarba din Anglia de la Birmingham și Eastbourne. Poate la US Open va obține mai mult decât o finală și locul 2 în lume.

Deși la simplu cea mai bună performanță rămâne prezența în sferturi a Simonei Halep, la dublu Monica Niculescu a ajuns până în finală, cea mai mare performanță a ei din carieră. Finala pe care a jucat-o cu partenera ei de dublu, Hao Ching Chan din Taiwan, împotriva rusoaicelor, Elena Makarova și Elena Vesnina și pierdută cu 6-0, 6-0 s-a desfășurat în condițiile unei accidentări a Monicăi la spate. Nu mulți s-ar fi așteptat ca Monica să ajungă în finală, unde mari favorite erau Bethanie Mattek-Sands și Lucie Safarova, dar accidentarea urâtă de lagenunchi a lui Bethanie din turul 2 la simplu cu Sorana Cârstea a pus capăt visului frumos al ei și al Safarovei de a câștiga anul acesta Marele Șlem la dublu feminin.

Simona, regina Madridului, Portugalia-campioana muzicii la Eurovision


Pe 13 mai 2017 Simona Halep și-a apărat cu succes, deși mai greu, titlul de campioană internațională a Spaniei obținut în 2016 la Madrid. A fost o finală foarte tare, care mi-a reamintit-o pe cea de la Roland Garros din 2014 pierdută cu Maria Sharapova. De data asta a fost o victorie în 3 seturi împotriva franțuzoaicei Cristina Mladenovic, cu 7-5, 6-7, 6-2. Ambele jucătoare și-au dorit cu ardoare victoria și au luptat din greu până la final. Să sperăm că Simona nu va fi descalificată după ce a lovit cu racheta un copil de mingi, după pierderea unui punct. A fost a treia finală la rând jucată de Simona la turneul madrilen. Pe prima a pierdut-o în 2015 cu Maria Sharapova.

C.S.M. București însă n-a putut repeta performanța de anul trecut, terminând pe locul 3. Și de data asta ziua de 7 mai a fost cu noroc pentru români pentru că C.S.M. a câștigat finala mică împotriva lui Buducnost Podgorița cu 26-20 după ce cu o zi înainte pierduse semifinala cu Vardar Skopje printr-un joc catastrofal în compartimentul defensiv. Să sperăm că în 2018 după întăririle cu jucătoare de mare valoare, printre care și Cristina Neagu, vor reuși să recucerească Liga Campionilor.

Nu vreau să trec peste o altă finală desfășurată tot pe 13 mai după victoria Simonei de la Madrid. Este vorba de finala „Eurovision”. Performanța României este importantă, locul 7 obținut este unul meritoriu pentru o fată de 19 ani și un alt tânăr de 25 de ani, Alex Florea. Cred că o putem declara pe Ilinca Băcilă „regina yodellingului” românesc. Românii erau favoriții nr. 7 la o casă de pariuri și au obținut locul respectiv. Din semifinala a doua au fost anunțați calificați în finală tot pe 7. Locul 3 pentru Republica Moldova este cea mai mare performanță pentru frații de peste Prut, iar bulgarul Kristian Kostov la doar 17 ani a obținut locul secund. Refrenul piesei reprezentanților noștri este de inspirație tirolezo-alpină și am obținut 30 voturi populare din Germania, Elveția, Italia sau Austria, acolo unde genul este la el acasă. Italia și Austria ne-au dat câte 10 voturi, Germania, 6, iar Elveția, 4. Din partea juriului de „specialitate geo-politic” din aceste țări am obținut exact 0 puncte !

Victoria portughezului Salvador Sobral m-a surprins și o includ în categoria surprizelor care nu au lipsit de-a lungul anilor la Eurovision, mai ales că nu era favorit la casele de pariuri, dar a câștigat detașat față de locul secund și votul juriului de specialitate și pe cel al publicului, acolo unde România s-a clasat pe locul 5. Genul abordat de portughez era la modă prin anii 1950-1960, dar poate că piesa a fost prea frumoasă ca să nu câștige concursul. Și poate că și mai mult a contat povestea lui de viață cu o boală de inimă care necesită supraveghere medicală permanentă și un transplant cât mai rapid. Cazurile sociale au mai avut câștig de cauză anii trecuți prin Conchita Wurst sau Dana International.

Favorita mea era Olanda, care s-a clasat abia pe locul 11. Piesa lor mi-a plăcut cel mai mult, iar Ungaria a terminat pe locul 8 cu o piesă care nu a fost înțeleasă nici de profesioniști într-ale muzicii așa cum am văzut pe un post TV. A fost o combinație între folclor maghiar și rap. Dacă nu știi limba ca să înțelegi versurile, e mai greu să înțelegi piesa în ansamblu. Este o inovație care se pare că este la modă, iar țări ca Ucraina au și câștigat concursul cu astfel de inovații muzicale. La noi, Ada și poate și alți cântăreți încearcă să reinventeze piese populare și să le repopularizeze și în rândul tinerilor. Rușii au obținut un loc 2 cu „babușkile” lor populare în 2012.

După ce a câștigat Campionatul European de fotbal în 2016, Portugalia câștigă și campionatul european de muzică în anul următor, similar cum a făcut Grecia în anii 2004 și 2005. Dacă în 2004 Grecia a organizat Olimpiada de vară după victoria de la europene, Portugalia nu a făcut în mod similar, dar Brazilia, țara gazdă a Olimpiadei de vară din 2016 este o fostă colonie portugheză, cu limba oficială tot portugheză. Grecii au învins în meciul de deschidere și apoi în finala de la europenele din 2004 țara gazdă, nimeni alta decât Portugalia. Deocamdată și grecii și portughezii au câte un singur titlu european la fotbal, dar și la Eurovision. Victoria la Eurovision au obținut-o în același oraș – Kiev. Uimitoare coincidențe ! Cei mai importanți oameni din fotbalul portughez, Cristiano Ronaldo și Jose Mourinho au șanse foarte mari să cucerească Liga Campionilor cu Real Madrid, respectiv Europa League cu Manchester United în 2017. Încă un amănunt, tot în zilele desfășurării concursului Eurovision, 3 copii portughezi au fost canonizați de Papa Francisc cu ocazia împlinirii unui secol de la mesajele divine primite de către aceștia la Fatima. Poate că cineva acolo sus îi iubește pe portughezi, iar anul 2017 este chiar anul marilor lor succese. Dar consider că acest an de grație a început în vara lui 2016 cu ocazia victoriei de la Campionatul European de fotbal.

Germania a obținut succese la Eurovision și oarecum în competițiile de fotbal europene sau mondiale în 1982 și 2010, jucând finala Campionatului Mondial din 1982 și pe cea de Liga Campionilor în 2010, prin Bayern Munchen. În 1983 Hamburg S.V. câștiga Cupa Campionilor Europeni, la un an după ce Germania triumfa în premieră la Eurovision.

Italia în 1990 a câștigat aproape tot în afară de Campionatul Mondial de fotbal a cărei gazdă a și fost. Toto Cutugno triumfă la Eurovision cu piesa „Insieme”, iar echipele italiene de club câștigă toate cele 3 cupe europene de la vremea aceea ! Naționala Italiei obține numai locul 3 la turneul final din 1990. Și în 1964 la primul succes al Italiei la Eurovision prin Gigliola Cinquetti, campioana țării la fotbal – Inter Milano câștigă Cupa Campionilor Europeni pentru a doua oară la rând. De altfel prima finală de Cupa Campionilor la fotbal coincide cu prima finală la concursul Eurovision din același an – 1956.

În 2020 Japonia va organiza Olimpiada de vară, dar la fotbal nu prea au șanse să dea lovitura la mondialele din 2018 sau 2022, să vedem dacă vor dori să participe și la Eurovision după exemplul Australiei care s-a clasat pe locul secund în 2016. Poate doar să câștige Cupa Asiei pe națiuni sau Liga Campionilor Asiei, dar nu Campionatul Mondial de fotbal. Deja denumirea de „Eurovision” nu prea își mai are rostul. Ar trebui să se numească „Mondovision” și să participe orice țară doritoare de pe glob. În trecut la Eurovision a mai participat și o țară din Africa, adică Maroc doar în 1980. Și Libanul a intenționat să participe în 2005, dar prezența Israelului în concurs a împiedicat acest lucru.

P.S.: Așa cum am preconizat, Real Madrid a cucerit pentru a 12-a oară și pentru al doilea an consecutiv Liga Campionilor învingând cu scorul de 4-1 pe Juventus Torino, cu două goluri marcate de Cristiano Ronaldo, iar Manchester United a câștigat în premieră Europa League învingând pe Ajax Amsterdam cu scorul de 2-0. Deci cei doi mari portughezi se vor întâlni în Supercupa Europei ! Probabil că Real Madrid se va impune și în această finală.

 

 

Campionatul european de gimnastică


După 60 de ani România găzduiește la Cluj un nou Campionat European de Gimnastică artistică pentru probe individuale, adică individual compus și finale pe aparate. Totul este organizat foarte bine, mai puțin afișajul electronic care întârzie mereu cu afișarea notelor. Dar asta nu e vina organizatorilor români, ci a federației europene care a încheiat contractul cu firma respectivă care asigură afișajul electronic. Spectatorii sunt prezenți, toate biletele vândute, transmisia TVR de cea mai bună calitate pe tot parcursul zilelelor de competiție, interviuri cu toate fostele mari campioane ale României prezente la Cluj.

Ghiciți ce lipsește !

Da, ne lipsesc tocmai CAMPIOANELE care să ne aducă noi și noi medalii. Este adevărat că în concurs se mai află încă o Cătălina Ponor, o Larisa Iordache, un Marian Drăgulescu, toți calificați în câte o finală pe aparate sau chiar două în cazul lui Marian, la sol și sărituri. Poate vor obține și medalii și le doresc mult succes în acest sens ! Cătălina are frumoasa vârstă de 29 de ani, Marian are deja 37 de ani, Larisa este trecută și ea de 20 de ani. Pe Cătălina am inclus-o în echipa românească ideală din toate timpurile și am tot respectul și admirația pentru tot ce a făcut și încă mai face pentru gimnastica românească, dar îmi doresc să nu prindă o eventuală echipă calificată pentru Jocurile Olimpice de la Tokyo de peste trei ani și asta doar prin prisma concurenței din partea gimnastelor cu vârsta între 16 – 19 ani, vârstă ideală pentru performanța de top. Decât să mai mergem peste 3 ani la Tokyo tot cu Cătălina și eventual Larisa la olimpiadă mai bine să avem o echipă calificată de tinere gimnaste care poate să nu prindă podiumul așa cum a fost situația între 1976 – 2012. În gimnastică oricât ai vrea la vârsta de peste 20-21 de ani în cazul fetelor este foarte greu să mai emiți pretenții la medalia de aur, chiar și argint. Poate mai obții un bronz în vreo finală pe aparate unde ești specialistă și au mai fost asemenea cazuri. S-a văzut în evoluția Cătălinei de la sol în calificări că nu mai este sigură pe ea, nu mai poate executa sărituri și combinații foarte grele, nici chiar pe cele impuse de codul de punctaj. Asta s-a întâmplat și în 2016 la Rio. Așa s-a mai ratat prezența în altă finală pe aparate, la sol, prin faptul că a fost depunctată pentru că nu a executat o combinație de sărituri impuse și a pierdut 6 zecimi de punct care a dus ca ea să nu se califice în finală deși era aparatul ei cel mai bun. Poate vom obține 4 medalii (pot fi maxim 3 de aur) prin 4 prezențe în cele 3 finale pe aparate, poate una, două sau trei, dar nu trebuie să ne întristăm peste măsură dacă și de data asta vom…rămâne acasă fără nicio medalie ! În alte ocazii veneam de la Europene, Mondiale sau Olimpice organizate în afara țării cu salbe de medalii de toate metalele, însă acum avem organizarea competiției, dar nu prea avem performanța !

Sâmbătă, pe 22 aprilie 2017, Marian Drăgulescu a cucerit medalia de aur în finala de la sol, a zecea sa medalie de aur în competiția europeană din cariera sa prodigioasă depășind-o pe Nadia Comăneci. Marian spune că este cea mai frumoasă și dorită medalie din cariera sa și singura placată cu aur. Este a 30 a medalie a sa în competițiile europene, mondiale sau olimpice.

Ziua de duminică, 23 aprilie 2017, ne-a adus încă 3 medalii din 3 posibile, câte una din fiecare metal. Astfel, Marian Drăgulescu a câștigat medalia de argint în finala de la sărituri, devenind cu cele 31 de medalii în total la Jocurile Olimpice, Campionate Mondiale și Europene cel mai medaliat sportiv român din toate timpurile în cadrul celor mai importante competiții mondiale și europene.

Larisa Iordache a cucerit medalia de bronz în finala de la bârnă, iar la aproape 30 de ani, Cătălina Ponor a devenit cea mai în vârstă campioană europeană din România în gimnastica artistică. Această medalie obținută într-un mod senzațional o putem echivala cu o medalie olimpică de aur sau chiar mai mult. Este al cincilea titlu european la bârnă pentru Ponor, fiind recordmenă all-time la acest aparat. Cătălina a intrat în galeria campionilor de legendă ai României și ai lumii, foarte puțini sportivi putându-se lăuda cu asemenea performanță în condițiile respective. Chiar și Marian face parte din această categorie începând de sâmbătă. Și ei promit să nu se oprească aici, cel puțin nu în următorii 3 ani. Cu aterizări mai bune la sfârșitul evoluțiilor, am fi putut obține maximum posibil din cele 3 finale, adică 3 medalii de aur și una de argint prin cei 3 gimnaști.

Din câte știu România se află pe primul loc în clasamentul total pe medalii la Campionatele Europene de gimnastică din toate timpurile în probele feminine. Acum s-a clasat pe locul 2 cu 2 medalii de aur, una de argint și una de bronz.

Tot duminică, în același timp cu finalele pe aparate de la Cluj echipa României de tenis feminin în Fed Cup a învins Marea Britanie cu scorul de 3-2 la Mamaia. Despre scandalul iscat de Ilie Năstase nu vreau să scriu pentru că a fost partea întunecată a meciului de tenis și condițiile producerii lui au fost controversate. Nu vreau decât să amintesc că am mai scris despre rasism pe blog aici și era în cauză sora Serenei Williams, Venus, care în 1997 a provocat celebra ciocnire cu Irina Spârlea. Atunci Venus era la începutul carierei sale. După 20 de ani la sfârșitul carierei, îi vine rândul Serenei să fie implicată într-un scandal rasist tot cu un român. Desigur, nu ne-am fi dorit și cred că nici ele să fie implicate în asemenea scandaluri nici în 1997 și nici acum, dar așa a fost să fie. Douăzeci de ani de glorie pe terenul de tenis ale celor 2 surori, marcați de 2 scandaluri rasiste !

 

 

Filatelia și Jocurile Olimpice


Cu această ocazie postez o carte specială, având în vedere și pasiunea mea pentru filatelie încă de când eram în clasa a cincea. Pe atunci frecventam cercul filateliștilor din București și un magazin filatelic care era lângă școala generală unde învățam eu.

Cartea prezintă toate emisiunile filatelice din toate țările începând cu prima ediție modernă din 1896 și până la cea din 1976 de la Montreal în cazul edițiilor de vară și de la prima ediție din 1924 și până la cea din 1976 de la Innsbruck în cazul edițiilor de iarnă.

În plus sunt prezentate emisiuni filatelice străine care prezintă sportivi români sau alte competiții și evenimente legate de jocurile olimpice. Sunt incluse și olimpiadele de șah.

Noutatea în cazul acestei postări o constituie faptul că am inserat între paginile cărții timbre scanate pe care le am în colecția mea de timbre. În carte sunt numai reproduceri alb-negru ale timbrelor, însă eu am timbre color scanate și inserate între paginile care se referă la timbrele respective. Am câteva serii de timbre românești și străine emise cu ocazia desfășurării jocurilor olimpice și intenționez să mai achiziționez. Tocmai de aceea această postare cu filatelia va suferi modificări periodice pe măsură ce obțin imagini cu emisiunile filatelice la care se referă cartea.

În anul 2016 am mai postat un mic articol care se referă la filatelie și jocurile olimpice și îl voi reposta acum. Acesta și alte articole interesante legate de filatelie și jocurile olimpice apărute în revista „Cutezătorii” și almanahurile „Sportul” din 1975, 1976 și 1988 sunt inserate mai jos.

filatelia636465149150151

În almanahul „Sportul” din 1976 a apărut un articol de 3 pagini dedicat emisiunilor filatelice românești cu tematică olimpică de vară.

img_0023img_0024img_0025

176177178

Cartea „Filatelia și Jocurile Olimpice” a fost scrisă de A. Vrabie și a apărut în 1981.

imgimg_0001img_0002img_0003img_0004img_0005img_0006img_0007img_0008img_0009img_0010img_0011img_0012img_0013img_0014img_0015img_0016img_0017img_0018img_0019img_0020img_0021img_0022img_0023img_0024img_0025img_0026img_0027img_0028img_0029img_0030img_0031img_0032img_0033img_0034img_0035img_0036img_0037img_0038img_0039img_0040img_0041img_0042img_0043img_0044img_0045img_0046img_0047

1

img_0048img_0049img_0050img_0051img_0052

1

img_0053img_0054img_0055img_0056img_0057img_0058img_0059img_0060img_0061img_0062

4

img_0063img_0064img_0065img_0066img_0067img_0068img_0069img_0070img_0071img_0072

3

img_0073img_0074img_0075img_0076img_0077img_0078img_0079img_0080img_0081img_0082img_0083img_0084img_0085img_0086img_0087img_0088img_0089img_0090img_0091img_0092img_0093

1

img_0094img_0095img_0096img_0097img_0098img_0099img_0100img_0101img_0102img_0103img_0104img_0105img_0106img_0107img_0108img_0109img_0110img_0111img_0112img_0113img_0114img_0115img_0116img_0117img_0118img_0119img_0120img_0121img_0122img_0123img_0124img_0125img_0126img_0127img_0128img_0129img_0130img_0131img_0132img_0133img_0134

2

img_0135img_0136

Barcelona 1992

1289-jocurile-olimpice-de-vara-barcelona-serie-b-500x5001290-jocurile-olimpice-de-vara-barcelona-colita-500x5001291-jocurile-olimpice-de-vara-barcelona-colita-n-500x500

img_0139img_0140img_0141img_0142img_0143img_0144img_0145img_0146img_0147img_0148img_0149img_0150img_0151img_0152img_0153img_0154img_0155img_0156

1

img_0157

2

img_0158img_0159img_0160img_0161img_0162img_0163img_0164img_0165img_0166img_0167img_0168img_0169img_0170img_0171img_0172img_0173img_0174img_0175img_0176img_0177img_0178img_0179img_0180img_0181img_0182

CALGARY 1988

1

img_0184img_0185img_0186img_0187img_0188img_0189img_0190img_0191img_0192img_0193img_0194

sah-1966

img_0195img_0196img_0197img_0198img_0199img_0200img_0201img_0202img_0203img_0204img_0205img_0206img_0207img_0208img_0209img_0210img_0211img_0212img_0213img_0214img_0215img_0216img_0217img_0218img_0219img_0220img_0221img_0222img_0223img_0224img_0225

Primele Jocuri Olimpice de la antipozi


În perioada 22 noiembrie – 8 decembrie 1956 în orașul australian Melbourne s-a desfășurat a XVI-a ediție a Jocurilor Olimpice moderne, prima din emisfera sudică și prima pe continentul Australia, al treilea, după Europa și America de Nord, pe care se disputau întreceri olimpice. În timp se vor mai adăuga Asia și America de Sud ca și continente de disputare, iar în Australia se vor mai desfășura alte jocuri, la Sydney în 2000. De altfel, Melbourne nu este singurul oraș unde s-au desfășurat jocurile din 1956. În perioada 10 – 17 mai la Stockholm s-au desfășurat întrecerile ecvestre olimpice. Australienii nu permiteau intrarea în țară a cailor străini pentru a nu-i contamina pe cei autohtoni, după o lege britanică ! Acest fapt inedit a rămas singular în istoria jocurilor moderne.

Eroii români ai jocurilor s-au numit: Nicolae Linca la box, Leon Rotman la canoe și Ștefan Petrescu la tir, toți campioni olimpici ai acestei ediții. Nicolae Linca este singurul campion olimpic român la box până în ziua de azi.

Din cartea „Jocurile Olimpice de-a lungul veacurilor” am selectat edițiile din 1956 a jocurilor, cea de iarnă de la Cortina D’Ampezzo și cea de vară de la Melbourne, așa cum apar în paginile următoare, neavând încă o carte dedicată în întregime acestui an olimpic.

69707172737475151152153

Din cartea „Constelația Olimpiadelor” am scanat articolele referitoare la această ediție a întrecerilor supreme a sporturilor, mai întăi despre Melbourne, apoi biografiile lui Nicolae Linca, Ștefan Petrescu și Leon Rotman. Sunt foarte rare edițiile de jocuri în care predomină bărbații ca și performanțe obținute.

283284252252b239240372

Un articol despre povestea de aur a lui Nicolae Linca de la Melbourne din almanahul „Sportul” pe 1976.

img_0028img_0029img_0030img_0031