Simona, regina Madridului, Portugalia-campioana muzicii la Eurovision


Pe 13 mai 2017 Simona Halep și-a apărat cu succes, deși mai greu, titlul de campioană internațională a Spaniei obținut în 2016 la Madrid. A fost o finală foarte tare, care mi-a reamintit-o pe cea de la Roland Garros din 2014 pierdută cu Maria Sharapova. De data asta a fost o victorie în 3 seturi împotriva franțuzoaicei Cristina Mladenovic, cu 7-5, 6-7, 6-2. Ambele jucătoare și-au dorit cu ardoare victoria și au luptat din greu până la final. Să sperăm că Simona nu va fi descalificată după ce a lovit cu racheta un copil de mingi, după pierderea unui punct. A fost a treia finală la rând jucată de Simona la turneul madrilen. Pe prima a pierdut-o în 2015 cu Maria Sharapova.

C.S.M. București însă n-a putut repeta performanța de anul trecut, terminând pe locul 3. Și de data asta ziua de 7 mai a fost cu noroc pentru români pentru că C.S.M. a câștigat finala mică împotriva lui Buducnost Podgorița cu 26-20 după ce cu o zi înainte pierduse semifinala cu Vardar Skopje printr-un joc catastrofal în compartimentul defensiv. Să sperăm că în 2018 după întăririle cu jucătoare de mare valoare, printre care și Cristina Neagu, vor reuși să recucerească Liga Campionilor.

Nu vreau să trec peste o altă finală desfășurată tot pe 13 mai după victoria Simonei de la Madrid. Este vorba de finala „Eurovision”. Performanța României este importantă, locul 7 obținut este unul meritoriu pentru o fată de 19 ani și un alt tânăr de 25 de ani, Alex Florea. Cred că o putem declara pe Ilinca Băcilă „regina yodellingului” românesc. Românii erau favoriții nr. 7 la o casă de pariuri și au obținut locul respectiv. Din semifinala a doua au fost anunțați calificați în finală tot pe 7. Locul 3 pentru Republica Moldova este cea mai mare performanță pentru frații de peste Prut, iar bulgarul Kristian Kostov la doar 17 ani a obținut locul secund. Refrenul piesei reprezentanților noștri este de inspirație tirolezo-alpină și am obținut 30 voturi populare din Germania, Elveția, Italia sau Austria, acolo unde genul este la el acasă. Italia și Austria ne-au dat câte 10 voturi, Germania, 6, iar Elveția, 4. Din partea juriului de „specialitate geo-politic” din aceste țări am obținut exact 0 puncte !

Victoria portughezului Salvador Sobral m-a surprins și o includ în categoria surprizelor care nu au lipsit de-a lungul anilor la Eurovision, mai ales că nu era favorit la casele de pariuri, dar a câștigat detașat față de locul secund și votul juriului de specialitate și pe cel al publicului, acolo unde România s-a clasat pe locul 5. Genul abordat de portughez era la modă prin anii 1950-1960, dar poate că piesa a fost prea frumoasă ca să nu câștige concursul. Și poate că și mai mult a contat povestea lui de viață cu o boală de inimă care necesită supraveghere medicală permanentă și un transplant cât mai rapid. Cazurile sociale au mai avut câștig de cauză anii trecuți prin Conchita Wurst sau Dana International.

Favorita mea era Olanda, care s-a clasat abia pe locul 11. Piesa lor mi-a plăcut cel mai mult, iar Ungaria a terminat pe locul 8 cu o piesă care nu a fost înțeleasă nici de profesioniști într-ale muzicii așa cum am văzut pe un post TV. A fost o combinație între folclor maghiar și rap. Dacă nu știi limba ca să înțelegi versurile, e mai greu să înțelegi piesa în ansamblu. Este o inovație care se pare că este la modă, iar țări ca Ucraina au și câștigat concursul cu astfel de inovații muzicale. La noi, Ada și poate și alți cântăreți încearcă să reinventeze piese populare și să le repopularizeze și în rândul tinerilor. Rușii au obținut un loc 2 cu „babușkile” lor populare în 2012.

După ce a câștigat Campionatul European de fotbal în 2016, Portugalia câștigă și campionatul european de muzică în anul următor, similar cum a făcut Grecia în anii 2004 și 2005. Dacă în 2004 Grecia a organizat Olimpiada de vară după victoria de la europene, Portugalia nu a făcut în mod similar, dar Brazilia, țara gazdă a Olimpiadei de vară din 2016 este o fostă colonie portugheză, cu limba oficială tot portugheză. Grecii au învins în meciul de deschidere și apoi în finala de la europenele din 2004 țara gazdă, nimeni alta decât Portugalia. Deocamdată și grecii și portughezii au câte un singur titlu european la fotbal, dar și la Eurovision. Victoria la Eurovision au obținut-o în același oraș – Kiev. Uimitoare coincidențe ! Cei mai importanți oameni din fotbalul portughez, Cristiano Ronaldo și Jose Mourinho au șanse foarte mari să cucerească Liga Campionilor cu Real Madrid, respectiv Europa League cu Manchester United în 2017. Încă un amănunt, tot în zilele desfășurării concursului Eurovision, 3 copii portughezi au fost canonizați de Papa Francisc cu ocazia împlinirii unui secol de la mesajele divine primite de către aceștia la Fatima. Poate că cineva acolo sus îi iubește pe portughezi, iar anul 2017 este chiar anul marilor lor succese. Dar consider că acest an de grație a început în vara lui 2016 cu ocazia victoriei de la Campionatul European de fotbal.

Germania a obținut succese la Eurovision și oarecum în competițiile de fotbal europene sau mondiale în 1982 și 2010, jucând finala Campionatului Mondial din 1982 și pe cea de Liga Campionilor în 2010, prin Bayern Munchen. În 1983 Hamburg S.V. câștiga Cupa Campionilor Europeni, la un an după ce Germania triumfa în premieră la Eurovision.

Italia în 1990 a câștigat aproape tot în afară de Campionatul Mondial de fotbal a cărei gazdă a și fost. Toto Cutugno triumfă la Eurovision cu piesa „Insieme”, iar echipele italiene de club câștigă toate cele 3 cupe europene de la vremea aceea ! Naționala Italiei obține numai locul 3 la turneul final din 1990. Și în 1964 la primul succes al Italiei la Eurovision prin Gigliola Cinquetti, campioana țării la fotbal – Inter Milano câștigă Cupa Campionilor Europeni pentru a doua oară la rând. De altfel prima finală de Cupa Campionilor la fotbal coincide cu prima finală la concursul Eurovision din același an – 1956.

În 2020 Japonia va organiza Olimpiada de vară, dar la fotbal nu prea au șanse să dea lovitura la mondialele din 2018 sau 2022, să vedem dacă vor dori să participe și la Eurovision după exemplul Australiei care s-a clasat pe locul secund în 2016. Poate doar să câștige Cupa Asiei pe națiuni sau Liga Campionilor Asiei, dar nu Campionatul Mondial de fotbal. Deja denumirea de „Eurovision” nu prea își mai are rostul. Ar trebui să se numească „Mondovision” și să participe orice țară doritoare de pe glob. În trecut la Eurovision a mai participat și o țară din Africa, adică Maroc doar în 1980. Și Libanul a intenționat să participe în 2005, dar prezența Israelului în concurs a împiedicat acest lucru.

P.S.: Așa cum am preconizat, Real Madrid a cucerit pentru a 12-a oară și pentru al doilea an consecutiv Liga Campionilor învingând cu scorul de 4-1 pe Juventus Torino, cu două goluri marcate de Cristiano Ronaldo, iar Manchester United a câștigat în premieră Europa League învingând pe Ajax Amsterdam cu scorul de 2-0. Deci cei doi mari portughezi se vor întâlni în Supercupa Europei ! Probabil că Real Madrid se va impune și în această finală.

 

 

Anunțuri

Zâmbetul Generației de Aur


Postat pe 17 noiembrie 2016

daniel-prodan

Anul 2016 este fără îndoială unul negru pentru sportul românesc și fotbalul nu face excepție, din păcate, unul din membrii Generației de Aur din anii 1990 stingându-se din viață la doar 44 de ani în urma unui infarct miocardic. Inima celui care era animatorul vestiarului prin glumele și buna dispoziție al acestei generații nu a mai putut fi reanimată nici după 3 ore de încercări din partea medicilor. De data aceasta „Tătuca” (așa cum era poreclit Didi Prodan) i-a făcut să zâmbească amar pe coechipierii din Generația de Aur și din echipa Stelei care îl conduc pe ultimul său drum.

Ziua de 16 noiembrie 2016 este o zi neagră pentru Generația de Aur, iar ziua de 17 noiembrie reprezintă ziua în care s-a născut Generația de Aur, în 1993, după victoria de la Cardiff cu 2-1 în dauna Țării Galilor, când România s-a calificat la World Cup 1994. O aniversare amarnică de data aceasta.

Unul dintre vecinii și prietenii lui Didi Prodan, Daniel Pancu spune că era mai retras în ultimul timp, iar faptul că un  fost sportiv nu se mai antrenează îi creează o problemă tocmai pentru că are inima mărită și are nevoie continuă de activitate mai intensă, ca orice sportiv.

Despre ceilalți mari dispăruți dintre noi din anul acesta am scris la momentul respectiv. Doar în ultimul an cele mai bune generații din istoria fotbalului românesc au fost lovite cumplit. După ce în urmă cu un an, pe 12 noiembrie 2015, Lucian Bălan unul din membrii echipei Steaua 1986 era primul dispărut din acea generație, iată că la un an distanță, familia Generației de Aur a echipei naționale este îndoliată prin plecarea lui Didi Prodan.

didi-prodan

A jucat de 54 de ori pentru România pe postul de fundaș central și a marcat un gol important în campania de calificare la Euro 1996, împotriva Slovaciei, pe stadionul Ghencea. Fotbalistul spunea într-o emisiune tv că a plâns de 56 de ori în viața lui, atunci când i-au murit părinții și atunci când i s-a cântat imnul pentru fiecare din cele 54 de selecții la echipa națională.

El știa foarte bine cum să facă din marii jucători adverși, ca Asprilla sau Batistuta, iluștri anonimi. Alături de Gică Popescu, Miodrag Belodedici și Dan Petrescu a format apărarea de fier a Generației de Aur de la World Cup 1994.

Legat de World Cup 1994 din Statele Unite și legat de tragedii, nu mai puțin de 14 fotbaliști care au participat la acel turneu final au decedat, 2 dintre ei fiind adversari ai românilor, columbianul Andres Escobar, împușcat chiar în timpul turneului final după un autogol în meciul cu Statele Unite din grupa României, iar celălalt, suedezul Ingesson, care a murit de cancer în 2014. Camerunezul Marc Vivien Foe a murit pe terenul de joc tot din cauza unui infarct miocardic ca și Prodan. Trifon Ivanov, un membru al Generației de Aur a Bulgariei din anii 1990 și participant la același turneu final din Statele Unite a decedat tot în 2016 la vârsta de 50 de ani tot ca urmare a unui infarct miocardic. Împotriva lui și a coechipierilor săi România a jucat la Euro 1996. El juca tot ca fundaș central ca și Prodan și Escobar. Ciudate și bizare coincidențe. Un alt fotbalist decedat, într-un accident turistic, pe care l-am întâlnit în preliminariile acelui campionat mondial a fost slovacul Peter Dubovsky, eroul de la Kosice, unde a înscris 3 goluri pentru Ceho-Slovacia făcându-i meciul de retragere lui Silviu Lung din echipa României. A mai marcat încă un gol României din postura de jucător al Slovaciei în preliminariile Euro 1996.

Pe lângă echipa Olimpia Satu-Mare, Steaua și Rocar București, Prodan a mai jucat pentru Atletico Madrid între 1997-1998 pentru care a jucat 34 de meciuri și a marcat 4 goluri. Pentru Steaua a marcat în 1995 cel mai spectaculos gol înscris de un fundaș român în Liga Campionilor împotriva lui Glasgow Rangers. Victoria cu Glasgow prin golul din voleu al lui Didi constituie singurul succes al Stelei pe teren propriu din Liga Campionilor. Cu Steaua a câștigat de 5 ori Campionatul României, două Cupe și două Supercupe ale României și a jucat 3 ediții la rând în Liga Campionilor între 1994-1996.

Când era mic ținea cu „Craiova Maxima” și îl admira pe Silviu Lung din aceea echipă. Interesant este faptul că a debutat la echipa națională tocmai în ultimul meci a lui Silviu Lung pentru selecționata noastră în dezastrul de la Kosice din 2 iunie 1993 !

Dumnezeu să-l ierte și să îl odihnească în Împărăția Sa !

Părinții fondatori ai competițiilor sportive moderne


Postat pe 14 iulie 2016

De Ziua Națională a Franței am considerat oportun și necesar să postez ca, un omagiu, câteva pagini despre părinții fondatori ai celor mai importante competiții sportive care se desfășoară din patru în patru ani sau chiar anual. Cei mai importanți oameni care au dezvoltat sportul sunt de naționalitate franceză. Trio-ul Pierre de Coubertin – Jules Rimet – Henri Delaunay reprezintă cele mai importante nume.

Jules Rimet a fost artizanul Campionatelor Mondiale de fotbal și trofeul care îi poartă numele a fost pus în joc între anii 1930 – 1970 intrând definitiv în posesia Braziliei în 1970 după cucerirea celui de al treilea campionat mondial de către echipa națională a acestei țări. Henri Delaunay a fost Secretar General al UEFA de la fondarea acestui for european pe 15 iunie 1954 și până la moartea sa, anul următor. Prima ediție a Campionatelor Europene de fotbal a avut loc în 1960 în Franța când echipa Uniunii Sovietice devenea prima campionă europeană.

Despre baronul Pierre de Fredi Coubertin după numele său complet, părintele Jocurilor Olimpice moderne, am găsit mai multe materiale din publicațiile pe care le am și le postez în continuare.

Cartea Constelația Olimpiadelor conține o scurtă biografie despre de Coubertin.

90

01020506-070910-11Cartea Jocurile Olimpice de-a lungul veacurilor descrie pe lard odiseea acestor jocuri, din antichitate și până la edițiile celor două jocuri din 1964.

4546-4748-4950-5152-5354-55

 

Lacrimile lui Ronaldo, de durere și de fericire


Nu trebuie să ne mirăm că Portugalia a devenit noua campionă europeană, așa cum declara antrenorul ei înaintea startului competiției. Lusitanii sunt constanți la campionatele europene de-a lungul timpului, ajungând de multe ori în fazele avansate, semifinale și de două ori în finală, prima, pierdută în 2004 cu Grecia. În 1984 și 2000 au fost eliminați în semifinale chiar de către Franța, care avea să câștige trofeul de fiecare dată. În 2012 Spania elimina Portugalia în semifinale și câștiga apoi trofeul pentru a doua oară la rând.

De remarcat că acest trofeu rămâne pentru a treia oară la rând în peninsula Iberică, în Portugalia de data asta. Dacă lusitanii ar fi câștigat și în 2004, atunci am fi putut spune că Trofeul Euro a devenit Trofeul peninsulei Iberice. Polul de putere în Europa rămâne, deci, în zona iberică, dacă ne gândim că și cupele europene sunt tot în aceeași zonă.

Ronaldo a avut de suferit la finala din 2004 cu Grecia chiar pe teren propriu, a avut de suferit și aseară, dar la sfârșitul finalei a plâns numai de fericire când a ridicat trofeul european la nivel de echipe naționale după ce în urmă cu o lună și jumătate câștigase și Liga Campionilor europeni cu echipa de club Real Madrid. Accidentarea din startul finalei și schimbarea sa în minutul 24, fiind scos pe targă în lacrimi, nu îi scade din merite și cel mai probabil va mai câștiga încă un trofeu Balonul de Aur. Cine ar mai fi crezut că cel care este scos pe targă de pe teren, în lacrimi de suferință, la sfârșitul finalei va primi și ridica trofeul deasupra capului ? Oare plângea mai mult de durere sau pentru că nu mai putea ajuta Portugalia să câștige ? Spre sfârșitul meciului îl vedem dirijând echipa de pe margine, cu mai multă fervoare decât antrenorul portughez.

Se pare că lui Ronaldo îi priește cifra 1, care se tot repetă ca o coincidență stranie. Să amintim câteva situații:

  1. El este numărul 1 la Real Madrid și în echipa Portugaliei ca valoare, apoi Real a câștigat trofeul suprem european cu numerele 10 și 11 cu el în echipă.
  2. Portugalia a câștigat primul trofeu suprem european pe data de 11 iulie (deja era data de 11 când Eder a dat gol în prelungiri, după ora României), cei 11 titulari ai Portugaliei plus 11+1 rezerve au fost susținuți de cei 11 milioane de portughezi.
  3. De șase ori din cele șapte meciuri jucate de ei la Euro, au terminat la egalitate în primele 90 de minute regulamentare, luând câte un singur punct. De două ori scorul a fost 1 – 1, cu Islanda în grupe și cu Polonia în sferturi. Au câștigat doar semifinala cu Țara Galilor în timpul regulamentar de 90 de minute.

Dacă ar fi să facem un clasament pe puncte de la Euro pentru meciurile terminate de echipa lui Ronaldo în timpul regulamentar de 90 de minute, Portugalia ar fi undeva pe locul 5-6. Prima ar fi Franța cu 16 puncte, deci campioana punctelor, ca o consolare și titlul de golgheter pentru Griezmann. Țara Galilor a strâns 12 puncte, Germania 11 puncte, Italia 11, Belgia 9 puncte, iar Portugalia tot 9 puncte, golaveraj +4, la egalitate cu Belgia. Altfel, Portugalia ar fi pe locul 2 cu 13 puncte cu 4 egaluri, o victorie în 90 minute și încă 2 victorii în 120 minute.

Datorită rezultatelor de egalitate, Portugalia urcă în clasamentul FIFA doar două poziții, de pe 8 până pe 6, chiar dacă este noua regină a Europei, iar Argentina rămâne pe primul loc chiar dacă a pierdut finala Copei America. Dacă ar fi câștigat mai multe meciuri portughezii ar fi fost mai sus în clasament cu siguranță. Chile, care a câștigat Copa America se află chiar pe 5, un loc mai sus ca portughezii. Asta era valabil la data de 14 iulie 2016.

Ce a adus nou acest Euro ? Poate noul stil de a se manifesta al spectatorilor islandezi, care a fost preluat chiar și de fotbaliștii francezi, de exemplu.

Nu cred că au apărut mari jucători noi, în afară de cei care s-au remarcat deja. Pentru Griezmann a fost la îndemână să iasă golgheter având în vedere traseul până la finală, în finală fiind ca și inexistent. S-a remarcat, ce-i drept doar cu Islanda și Germania. În finală, Payet nu s-a mai remarcat decât la accidentarea lui Ronaldo din minutul 8. Bale a dus Țara Galilor până în semifinale, unde nu visa să ajungă vreodată. În rest s-au remarcat doar echipele, nu individualitățile. Portugalia a câștigat cu o apărare de fier „italiană” după faza grupelor unde a încasat 3 goluri doar de la unguri. În 1966 primise tot 3 goluri de la nord-coreeni, dar au câștigat cu 5 – 3 meciul. Probabil că succesul de acum este mai important decât locul 3 ocupat la Campionatul Mondial din urmă cu 50 de ani, dar Eusebio nu a mai trăit să-l vadă. O fi Ronaldo jucător mai mare decât Eusebio, așa cum sugera Boloni în urmă cu 14 ani ?

A căzut și mitul invincibilității franceze în fața portughezilor, mit care data din 1975, la turneele finale „cocoșul galic” fiind mai tare ca „vulturul portugalic” până în seara de 10 iulie 2016. Și ce victorie, chiar pe teren francez, la Paris. meciul în sine nu a fost spectaculos din punct de vedere fotbalistic. Singurele atacuri mai susținute au fost din partea moliilor care au invadat stadionul, iar acest lucru a dus, se pare la evoluția ștearsă a celor 2 echipe. Lăsând gluma la o parte, francezii au avut un meci greu în semifinala cu Germania și au avut o zi în minus de refacere față de portughezi, acest lucru fiind încă o explicație pentru evoluția slabă a lor în finală. E greu pentru ei să facă 3 meciuri foarte bune la rând, după succesele categorice cu Islanda și Germania.

 

 

Finala se joacă astăzi


Finala 01

O carte celebră a lui Ioan Chirilă poartă acest titlu așa cum se vede în imagine, iar Campionatul European ediția 2016 a ajuns la această fază. Pentru câteva țări precum Germania, Italia, Spania, Franța, Anglia, Portugalia meciul de închidere al unui turneu final este cel mai important, celelalte până la această fază nefiind decât meciuri preliminarii. După 50 de meciuri de la actuala ediție a Euro, numai două din aceste țări mai au emoții pentru seara de 10 iulie 2016, țara gazdă, Franța, care a jucat și meciul de deschidere și Portugalia lui Ronaldo ajunsă în finală după cinci egaluri în timpul regulamentar de 90 de minute și numai o singură victorie în cel mai pur stil italian. Victoria cu Croația a survenit în prelungiri, după minutul 115.

Portugalia a avut șansa să joace cu toate cele 5 echipe considerate revelații sau surprize, Islanda și Ungaria în grupe, pe care nu a putut să le învingă, Croația în optimi, Polonia în sferturi și Țara Galilor în semifinale, de care a trecut cu scorul de 2 – 0, fiind și singura victorie până la accederea în finală.

Până la adevărata finală s-au mai jucat cel puțin trei în rundele precedente. Prima dintre ele în optimi între Spania și Italia cu succesul „Squadrei Azzura” cu 2 – 0, o altă finală a jucat-o tot Italia în sferturi, dar cu Germania, meci memorabil încheiat cu victoria nemților după multe serii de penaltiuri. În timpul regulamentar scorul fusese 1 – 1. La penaltiuri s-a terminat cu 6-5 pentru germani. Este prima dată când Germania elimină Italia la un turneu final, european sau mondial. Apoi o altă finală a fost și în semifinale, între Germania și Franța care nu bătuse Germania din 1958 într-un meci oficial.

Am nimerit o singură semifinală, cea dintre Franța și Germania, însă nu am nimerit niciuna din finaliste la pronosticul de dinainte de startul competiției. Am mizat pe campiona mondială, Germania, pentru victoria din finală, însă accidentările și gafele din apărare au dat drept câștigătoare a finalei din semifinale echipa Franței care a jucat cele mai bune meciuri tocmai spre fazele finale, sfertul cu Islanda, de care a trecut cu 5 – 2 și apoi semifinala cu nemții pe care a învins-o tot cu 2 – 0 ca și Portugalia în cealaltă semifinală. Acum Franța este marea favorită și pentru mine dacă face un meci la fel de bun și în finală contra lui Ronaldo.

Despre Portugalia consider că a avut și noroc ca să ajungă în finală având în vedere că în grupe a fost de 3 ori pe punctul de a fi eliminată de echipa Ungariei în cel mai spectaculos meci de la această ediție, meci încheiat la egalitate, scor 3 – 3, după ce Ungaria a condus de trei ori. Dacă ar fi pierdut ar fi fost eliminată încă din aceea seară. Tot atunci a mai avut o dată noroc pentru că Islanda a învins Austria și a trimis Portugalia pe locul 3. Dacă echipa lui Ronaldo ar fi terminat pe 2, ar fi jucat în sferturi cu Franța și nu se știe dacă mai ajungea în finală. Așa au avut un traseu mai accesibil, cu Croația în optimi care s-a bătut singură nejucând nimic sau păcălind fotbalul ca și România în meciul cu Elveția, cel puțin. Apoi a eliminat Polonia la penaltiuri după încă o egalitate și în semifinale Țara Galilor, unde cred că abia atunci a început turneul final cu adevărat pentru Ronaldo. Să-l vedem în finală contra „Griezmannschaft-ul” Franței.

Mă bucur totuși pentru că România a reușit cel puțin un meci bun contra echipei gazdă și finalistă și probabil viitoarea campioană europeană, chiar dacă a pierdut pe final de meci. Cealaltă echipă cu care am ținut, Ungaria a avut de 3 ori șansa să schimbe cealaltă finalistă și să trimită Portugalia acasă încă din grupe. Cel puțin a câștigat grupa surprizelor în care ocupanta locului 3 a ajuns în finală, iar echipa de pe locul 2, Islanda, a eliminat Anglia în optimi. Dacă ar fi ocupat locul 3 nu cred că ar fi putut trece de Croația, dar cu Anglia poate ar fi reușit să dea lovitura, ca și Islanda. Sunt doar simple speculații pentru că niciun meci nu seamănă cu altul.

„Dracii roșii” interziși în Eden de galezii lui Bale


La începutul turneului final Euro 2016 din Franța nu m-aș fi gândit că s-ar putea să avem o finală între două debutante, dar acest lucru se poate realiza, întrucât Țara Galilor și Islanda sunt pe părți diferite ale tabloului sferturilor și eventual semifinalelor. Galezii mai au de trecut un hop ca să ajungă în Eden, adică în finală după ce au eliminat Belgia cu 3 – 1, iar islandezii pot trece de Franța, iar apoi de Germania sau Italia în semifinale pentru a fi a doua echipă debutantă calificată în finala de pe 10 iulie. Totul este posibil după ce am văzut neputința belgienilor în sferturi în fața trupei lui Gareth Bale, care își va reîntâlni colegul de la Real Madrid în semifinale, adică pe Cristiano Ronaldo. Să vedem care va fi mai tare. Încă au rămas în competiție 4 echipe pe care am mizat că ar putea câștiga turneul, în primul rând Germania, apoi Portugalia, Italia și Franța. După atâtea lupte, drame, dezamăgiri și surprize, nu e nimic mai banal decât ca nemții să se impună în finală. Ei au jucat constant bine, iar dacă o vor face tot așa vor câștiga și finala. Dar până atunci trebuie să treacă de italieni, apoi, probabil de francezi în semifinale și în finală, de Bale sau Ronaldo.

Totuși dacă Țara Galilor și Islanda vor juca finala, ele nu vor face decât să egaleze performanța de la prima ediție de Euro din 1960, când, bineînțeles, ambele finaliste erau debutante în competiție, dar performanța de acum ar fi totuși o bombă mai mare decât ce au făcut danezii în 1992 sau grecii în 2004, deoarece ambele țări sunt cele mai mici ca populație, cel puțin, ajunse la o performanță atât de mare. Galezii numără puțin peste 3 milioane, iar islandezii vreo 330000 numai. Poate vom vedea în viitor și o finală între San Marino și Gibraltar, cele mai mici țări ca populație și ca fotbal din Europa.

 

„Dracii roșii”de la „Hazard” la „Eden” după ce spulberă Ungaria în optimi


„Dracii roșii” au spulberat Ungaria în optimi cu 4 – 0, deși acest lucru s-a realizat cam în ultimele 10 minute din meci, până atunci ungurii au pus probleme în atac având mai multe ocazii de a egala, dar forțele erau mult prea inegale ca acest lucru să se realizeze. Fabuloșii jucători belgieni conduși de Eden Hazard au făcut ce au vrut cu apărarea maghiară, care  oricum nu era cel mai tare compartiment. Oricum evoluția maghiarilor a fost meritorie la acest Euro după ce a câștigat grupa și a condus Portugalia de 3 ori. Cine știe, dacă ar fi picat cu slovacii, englezii, croații sau Irlanda de Nord în optimi, poate că ar fi reușit să treacă și de optimi, dar oricum au ieșit mult mai bine decât România, Rusia, Ucraina sau vecinii lor austrieci.

Italia obligă Spania să abdice după 8 ani de domnie în Europa. Spaniolii pierd și coroana europeană după cea mondială în urmă cu 2 ani, în Brazilia, iar anul acesta vom avea o nouă campioană europeană.

Anglia o ține din Brexit în Brexit în Europa, astfel încât „aisbergul islandez” scufundă „perfidul Albion” și dă lovitura deceniului învingând cu 2 – 1, realizând o surpriză mai mare decât Grecia în 2004, după părerea mea. După ce Irlanda de Nord a ieșit și Anglia a făcut la fel, mai rămâne Țara Galilor, cel puțin până la sfertul cu Belgia. Vom vedea dacă vom avea un Brexit total sau Bale va mai juca și în semifinale. Galezii au zis NU Europei și DA fotbalului, cam la fel cum au făcut danezii în 1992. Galezii au votat pentru ieșirea din U. E. deși poate că mulți regretă deja acest lucru.