JOCURILE OLIMPICE DE IARNĂ


Postat pe 9 februarie 2018

Între 9 și 25 februarie la PyeongChang, în Coreea de Sud, au loc întrecerile celei de-a XXIII-a ediții a Jocurilor Olimpice de iarnă. În 2016 am postat o carte și despre Jocurile Olimpice de Iarnă. Acolo am menționat și palmaresul sportivilor români, incomparabil mai slab decât cel al edițiilor de vară. Nici de această dată nu avem prea multe speranțe, performanțele sportive sunt modeste, dar miracole au existat la toate edițiile indiferent dacă au fost de vară sau de iarnă. Dacă va apărea vreo medalie pentru delegația din România, fie chiar și de bronz, ar fi extraordinar, după 5 decenii de secetă. Singura medalie s-a obținut în 1968 la Grenoble în proba de Bob 2.   Ar fi fantastic pentru anul centenar al României Mari, mai ales că România nu va participa la Campionatul Mondial de fotbal din Rusia din acest an. Doar performanțele Simonei Halep și ale altor jucătoare la tenis, ale echipei de handbal feminin C.S.M. București și ale jucătoarelor de tenis de masă ne-au mai bucurat în 2018. În anul semicentenar al României Mari, 1968, s-a obținut acea medalie de bronz la Grenoble, poate în anul centenar va aparea una de argint, pe lângă posibilele succese ale tenisului și handbalului feminin. Deja am câștigat Liga Campionilor și locul 3 la tenis de masă prin Bernadett Szocs și Eliza Samara. Urmează posibile succese și la handbal prin C.S.M. care poate repeta performanța fetelor la tenis de masă și apoi ale Simonei Halep în marile turnee de tenis.

Le doresc tuturor mult succes !

Ca fapte inedite putem menționa două. Primul că țara organizatoare a ediției trecute de la Soci a fost suspendată de la actuala ediție, sportivii ruși urmând să participe sub steagul olimpic, iar în caz de succese se va intona imnul olimpic și nu cel al Rusiei. Al doilea fapt este că sportul unește ceea ce politica divizează. Delegațiile celor două Coreei vor defila împreună la ceremonia de deschidere și de închidere sub un singur drapel, cel al peninsulei Coreea unificate ! Dictatorul din Coreea de Nord, Kim Jong-un, a permis participarea sportivilor în acest mod și chiar a trimis o delegație oficială și suporteri ai sportivilor din nord participanți. De altfel orașul PyeongChang se află la numai 80 km față de granița nord-coreeana. Cel puțin la hochei pe gheață feminin sportivele din cele două țări vor participa ca o singură echipă !

 

 

Anunțuri

Die Hard or Another Brick in the Wall


Titlul postării se traduce „Greu de ucis sau o altă cărămidă în zid”. Prima parte se referă la un titlu de film polițist de acțiune cu Bruce Willis în rolul eroului salvator, care se luptă cu diverși teroriști, răufăcători și iese mereu viu și învingător din luptă. Tot așa a luptat și Simona Halep în turneul australian de Mare Șlem de la Melbourne și a ieșit mereu învingătoare indiferent de situația scorului de pe tabelă. Tot Simona este supranumită „Zidul”, de netrecut pentru mingile adversarelor, pe care le returnează mereu. Partea a doua a titlului este de altfel titlul unei celebre melodii a grupului rock Pink Floyd, Another Brick in the Wall, din 1979. În semifinala cu Angelique Kerber a mai adăugat o cărămidă la consolidarea acestui zid, zidul marii performanțe și al jocului solid etalat la Melbourne, după un meci entuziasmant, dramatic, extraordinar, fenomenal și totodată epuizant pentru ambele jucătoare. A fost cerber pentru Kerber. Indiferent de rezultatul din finala de sâmbătă, Simona rămâne o mare campioană, o extraordinară ambasadoare a sportului românesc. Kerber în mare formă și dublă câștigătoare a acestui turneu, a fost „halepată” în primul set, ca să folosim un termen consacrat deja. Am avut senzația că se va repeta cel puțin scorul din meciul cu Pliskova din sferturi sau va fi chiar mai drastic, având 5 – 0 deja numai după 13 minute de joc !!! Dar Kerber nu a fost Pliskova, a revenit încet-încet în set, apoi l-a câștigat pe al doilea. Mentalitatea germană spune că nu o bați pe Kerber decât după ce arbitrul de scaun declară „game, set și meci” pentru adversară, Simona Halep, în speță. Dacă nu avem nemți, nu trebuie să ne cumpărăm din Germania, pentru că o avem pe Simona ! Dacă Simona poate salva 5 mingi de meci împotriva a două adversare avem obligația ca să fim optimiști și pentru marea finală cu Caroline Wozniacki !

Scorul a fost 6 – 3, 4 – 6, 9 – 7. A fost ceva mai scurt decât meciul cu Lauren Davis din turul 3. De data aceasta s-a jucat 2 ore și 20 minute față de 3 ore și 45 de minute, meciul cu Davis.

P.S.: În finală Simona a pierdut în 3 seturi după încă un meci eroic și epuizant de aproape 3 ore, scor 6 – 7, 6 – 3, 4 – 6. La gheimuri a fost egalitate, 16 – 16, iar la puncte câștigate a fost 110 – 108 pentru Wozniacki ! La Australian Open setul decisiv nu se poate termina la tie-break, ci se joacă până când una dintre jucătoare face diferența de 2 gheimuri.

În acest meci diferența de puncte a fost numai 2. Pentru un gheim e nevoie să câștigi minim 4 puncte, deci diferența a fost de numai o jumătate de gheim câștigat în plus de daneză. Simona a condus în setul decisiv cu 4 – 3, dar apoi și-a pierdut serviciul. Se pare că un tertip al danezei a scos-o din mână pe Simona. Daneza a solicitat intervenția fizioterapeutului care a dus la o pauză de peste 5 minute, dar Wozniacki nu ar fi avut nicio problemă de sănătate, doar s-a odihnit, în timp de Simona aștepta în picioare să servească. Altfel, la 5 – 3 pentru Simo, poate că altfel ar fi fost soarta finalei. Atitudinea a fost pozitivă pe tot parcursul finalei, marele dezavantaj a fost starea fizică a Simonei și poate căldura însoțită de umiditatea ridicată de la Melbourne. Datorită Simonei turneul australian a fost mult mai spectaculos și a avut un nivel tehnic mai ridicat, deși punctele din acele schimburi de mingi incredibile din finală și mai ales din semifinala cu Kerber în general nu i-au revenit jucătoarei din Constanța.

Am crezut, am sperat ca daneza să nu îi pună mai multe probleme decât Kerber, dar trebuie să recunoaștem că Wozniacki a fost mai bună în finală și a meritat s-o câștige după alte 2 finale pierdute în trecut, la fel ca și Simona ! Simona nu reușește să câștige o finală nici când e favorită și conduce detașat în finală, cum a fost cu Ostapenko în 2017, dar nici când cealaltă finalistă e la egalitate sau puțin mai bună decât românca, cum a fost cazul acum și în 2014 cu Sharapova. Corect ar fi fost ca Simona să câștige măcar finala din 2017 de la Paris, asta doar după desfășurarea ostilităților din finală.

Așa cum am mai spus în alte postări, dacă îi este scris să fie număr 1 WTA, acest lucru se va întâmpla și așa a fost după vreo 4-5 situații ratate, acum la fel, dacă îi este scris să câștige un Grand Slam sau mai multe, acest lucru se va întâmpla în viitor ! Jocul și atitudinea Simonei ne dau speranțe, dar mai sunt și alți factori care pot contribui la victorie și implicit la eșec ! Să ne gândim că se putea termina totul încă din primul tur dacă accidentarea ar fi fost mai gravă sau în turul 3 după prima minge de meci a lui Lauren Davis sau în semifinala cu Kerber după a doua minge de meci a nemțoaicei. Durerile, trăirile, oboseala și temperaturile din Australia le-a simțit doar Simona pe pielea ei, fanii Simonei spectatori și telespectatori au trăit emoțiile în felul lor. Trecutul nu îl mai poate schimba nimeni, rezultatele celor 3 finale pierdute va rămâne în statistici, doar viitorul mai poate fi influențat în bine sau în rău, să sperăm că Simona va alege varianta pozitivă și cartea câștigătoare a următoarelor posibile finale din viitor !

În concluzie Simona a făcut turneul carierei de până în prezent, dar același lucru putem spune și despre Ana Bogdan care a ajuns până în turul 3, fiind eliminată de Madison Keys. În Australia a performat și Mihaela Buzărnescu, dar în turneul de la Hobart, unde a ajuns până în finală, unde a pierdut cu belgianca Elise Mertens, semifinalistă la Melbourne. Wozniacki a început turneul de la Melbourne învingând-o pe Buzărnescu în primul tur, pe Mertens în semifinale și pe Halep în finală, iar până la finală nu a întâlnit niciun cap de serie. Nu m-ar fi mirat dacă Buzărnescu o elimina pe daneză din primul tur și așteptam acest miracol din partea româncei care este în cea mai bună formă din toată cariera ei. Nu trebuie să uităm că și la dublu am performat la Melbourne prin cuplul Irina Begu-Monica Niculescu, ele oprindu-se doar în semifinale unde au pierdut în fața cuplului Makarova-Vesnina, perdante la rândul lor în finală în fața altui cuplu consacrat deja, Kristina Mladenovic-Timea Babos. De altfel unguroaica Babos a jucat și finala de dublu mixt cu Rohan Bopanna, dar a pierdut. Până la finala de dublu din 2018, Babos a mai jucat alte 3 finale de Grand Slam la dublu și dublu-mixt între 2014-2016 la Wimbledon. După 3 finale pierdute la Wimbledon a venit succesul din 2018 din Australia. Deci o așteptăm și pe Simona, eu aș zice chiar în iunie la Roland Garros, turneul unde se simte cel mai bine pe teren. Ar fi prea nedrept să nu reușească măcar un succes major de Grand Slam !

 

 

 

Simonissima !


Postat pe 9 octombrie 2017

Data de 9 octombrie 2017 consemnează în mod oficial încă un succes uriaș pentru sportul românesc, mai exact pentru tenisul românesc, în sensul că în clasamentul mondial WTA feminin pe prima poziție urcă prima jucătoare din România în această postură, SIMONA HALEP, care după 4-5 încercări doar în anul 2017 reușește ceea ce alte mii și mii de alte jucătoare din circuitul WTA de tenis feminin nu au reușit și nu vor reuși niciodată. Practic încă de sâmbătă 7 octombrie Simona și-a câștigat dreptul pe merit de a urca pe prima poziție după victoria revanșă împotriva letonei Alionei (Yelenei) Ostapenko în două seturi, 6-2, 6-4. Ostapenko a privat-o de această poziție încă de acum 4 luni când a învins-o în finala de tristă amintire pentru Simona de la Roland Garros. Atunci a fost prima șansă ratată de a urca în fotoliul de lider, apoi au mai urmat 3-4 ocazii ratate. Săptămâna care a adus-o pe Simona pe primul loc în lume a fost una a revanșelor luate împotriva unor jucătoare în fața cărora a pierdut anul acesta și în anii trecuți. Cea mai importantă revanșă de luat era la Maria Sharapova cu care pierduse de șapte ori în trecut printre care și finala de la Roland Garros din 2014, apoi a urmat rândul Dariei Kasatkina să se plece în fața Simonei după numai o săptămână de la victoria împotriva ei. Meciul din semifinala de la Openul Chinei de la Beijing a consfințit a treia revanșă pe care Simonissima a dorit să o ia împotriva letonei care i-a luat laurii de la Paris.

Magia cifrei 1

După Ilie Năstase la simplu masculin între 1973-1974 și Horia Tecău la dublu masculin în 2015, Simona este prima dintre fete din țara noastră care urcă pe prima poziție din circuitul WTA feminin. Să sperăm că va rămâne cât mai multe săptămâni acolo. Deja s-au făcut calcule în privința șanselor, dacă ar fi câștigat și finala de la Beijing unde ar mai fi acumulat vreo 650 de puncte, ca la sfârșitul sezonului să mai fie pe primul loc. Acum ar trebui să câștige Turneul Campioanelor de la Singapore pentru a fi sigură că va rămâne acolo cel puțin până spre sfârșitul lunii ianuarie 2018 când va urma primul Grand Slam, la Autralian Open.

Ziua de 9 octombrie 2017 trebuie să se alăture altor zile sub magia cifrei 1 din istoria sportului românesc cum ar fi 23 august 1973 – Ilie Năstase, 18 iulie 1976 – Nadia Comăneci sau 7 mai 1986 – Steaua București. Criteriile de clasificare diferă de la sport la sport dar magia locului 1 în lume este numitorul comun pentru toate sporturile și toate domeniile de activitate din viață.

182

Să sperăm că poziția Simonei din clasamentul WTA este un stimulent pentru celelalte jucătoare din România pentru a crește în randament și clasament, avem 4 jucătoare în primele 100 și 10 în primele 200 care se pot măcar apropia de performanța Simonei care a dovedit că se poate, în ciuda constituției fizice, să ajungi în cea mai înaltă poziție.

Să sperăm totodată că reușita Simonei este un imbold pentru mulți copii pentru a face tenis, cine știe poate peste 10-15 ani să apară o Academie de Tenis Simona Halep la Constanța sau București după modelul Academiei de Fotbal a lui Hagi, unde alți potențiali numărul 1 să se poată antrena și învăța de la cea mai fragedă vârstă. Tenisul pretinde multe investiții și sacrificii, dar dacă ajungi sus de tot roadele vor veni cu siguranță. În momentul de față nu știu alt sport din care fetele să câștige mai mulți bani decât din tenis. La băieți ar mai fi fotbalul, automobilismul, boxul, hocheiul, golful sau baschetul profesionist.

Iată un articol din revista Cutezătorii din 16 noiembrie 1978 în care apar câteva tinere speranțe, una dintre ele chiar pe coperta revistei, Ionuț Șesu din Târgoviște, ajuns triplu campion național, dar mai puțin cunoscut internațional, în anii 1980-1990. Din păcate în anul 2015 a decedat la vârsta de numai 50 de ani, după cum aflăm într-un articol din următorul link:

https://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=6&cad=rja&uact=8&ved=0ahUKEwj7zdfU-uXWAhUBLFAKHTnWDMkQFghHMAU&url=http%3A%2F%2Fwww.gazetadambovitei.ro%2Fsport%2Fs-a-stins-din-viata-fostul-campion-national-la-tenis-targovisteanul-ionut-sesu-va-fi-inmormantat-la-targoviste%2F&usg=AOvVaw1vAx6–r509AZ7wsb9wGxC

IMG_0019

În imaginile de mai sus Ionuț, la vârsta de numai 11 ani apare lângă marele Bjorn Borg, numărul 1 ATP la momentul acela, venit în România, cred că este singurul lider ATP al momentului care a ajuns în România, în afară de Ilie Năstase, desigur, iar acum la feminin Simona Halep.

Din păcate în România nu s-au organizat turnee mari la care să participe jucătoare din Top 10 sau 20, ci jucătoare din Top 100 cel mult, cum ar fi Carla Suarez-Navarro, Julia Goerges sau Anastasia Sevastova, în afară de jucătoarele din România.

Tenis și Universul copiilor


Mi-aș fi dorit să scriu în această postare despre noul număr 1 mondial în clasamentul WTA, dar nu încă nu este momentul, încă Simona Halep sau chiar altă jucătoare din România mai trebuie să aștepte până să fie egala lui Ilie Năstase. Dacă ar fi participat la turneul BRD Bucharest Open și ar fi ajuns până în semifinale sau finală, Simona Halep ar fi fost începând din 24 iulie 2017 noua lideră mondială, măcar și pentru o săptămână. Am sperat ca la Wimbledon Simona să ajungă mai departe decât cu un an în urmă și totodată să ajungă lideră în clasamentul WTA. Halep nu numai că trebuie să își apere punctele acumulate în turneele din 2016, dar trebuie să acumuleze mai multe ca să o poată depăși pe Karolina Pliskova.

Un număr special al revistei „Universul copiilor” din 1991 este dedicat acestui sport numit alb, poate și din cauza celui mai vechi turneu din lume numit Wimbledon, unde absolut toți concurenții trebuie să fie îmbrăcați în alb. În acest număr se vorbește despre o jucătoare care încă este în activitate, atunci fiind junioare, Martina Hingis.

Alte câteva postere cu jucători celebri din anii 1990 au fost publicate pe ultima pagină a 3 numere din această revistă.

Dinu PescariuStefan EdbergYannick Noah

Într-un almanah vechi din anii 1930 am găsit câteva pagini foarte interesante despre acest sport. Sunt sfaturi despre cum putem deveni un bun jucător de tenis.

IMG_0014IMG_0015IMG_0016IMG_0017IMG_0018

O șansă unică ratată


Ce șanse sunt ca o jucătoare din România să ajungă nr. 1 WTA după un turneu, modest, ce-i drept, în propria țară, la București ? Simona Halep a pierdut locul 1 în lume o dată cu punctele acumulate după victoria de anul trecut de la BRD Open București, iar acum nu a dorit să și le apere și peste o săptămână chiar să ajungă pe primul loc. Nici nu era nevoie să ajungă până în finală ca să acumuleze 86 de puncte ca să o depășească pe Pliskova. Doar pentru startul în primul tur o jucătoare primește 10 puncte, probabil că după maxim 3 tururi Simona ar fi luat cele 86 de puncte necesare. Iar românii ar fi umplut un stadion întreg, nu doar arenele BNR, ca să o vadă cum ajunge nr. 1 mondial chiar la București ! Altfel, acest turneu nu mai are nicio importanță. E un turneu de mâna a 3 sau a patra. Cea mai bună jucătoare participantă, Carla Suarez Navarro abia dacă intră în primele 20-30 de jucătoare ale lumii.

La Wimbledon, Simona a pierdut în sferturi cu Johanna Konta, ca și anul trecut, dar Karolina Pliskova a devenit nr. 1 chiar dacă a ieșit încă din turul 2, pentru că lui Halep i s-au scăzut 280 de puncte acumulate cu un an în urmă după turneul bucureștean. Orice punct acumulat în ATP sau WTA este valabil doar 365 sau 366 de zile în funcție de an, după care se pierde dacă nu este apărat, dar anul acesta turneul de la București a fost întârziat cu o săptămână față de anul trecut și din acest motiv Simona a pierdut cele 280 de puncte câștigate după trofeul cucerit anul trecut, care ar fi adus-o pe primul loc în lume. Dacă ar fi bătut-o pe Konta nu ar mai fi fost nevoie ca Simona să-și apere punctele de la BRD București Open din 2016, pentru că deja ar fi fost prima în clasamentul WTA.

Astfel, deși a ratat 3-4 ocazii să ajungă prima în lume, cea mai mare dintre șanse se irosește din prostie, aș zice eu, neparticipând și anul acesta la turneul din București. Desigur că mulți iubitori de tenis și mulți fani ai Simonei se simt frustrați pentru că nu au marea șansă să o vadă pe Simona cum ajunge lideră WTA în premieră pentru o româncă. Doar Ilie Năstase a mai fost lider mondial la simplu în urmă cu 44 de ani !

WIMBLEDON 140 de ani de la debut


În anul 1877 debuta pe iarba londoneză primul mare turneu de Grand Slem la tenis. Deși au trecut 140 de ani de la debut, în 2017 va fi abia a 131 a ediție, în loc de 141 cum era normal dacă s-ar fi jucat an de an fără întrerupere, dar cei 10 ani de războaie mondiale dintre 1914-1918 și 1939-1945 au întrerupt această continuitate. Aici este locul de naștere al acestui sport, care după fotbal, alt sport născut în Anglia, este cel mai raspândit și popular în lume. Iarba este suprafața de joc a primelor trei sporturi cele mai populare din lume născute pe tărâm britanic, fotbalul, tenisul și rugbyul. Doar tenisul se mai joacă și pe alte suprafețe decât iarba.

Wimbledon este singurul turneu de Mare Slem care lipsește din palmaresul lui Ilie Năstase, la simplu. Campionul cu cele mai multe titluri este Martina Navratilova și anume nouă. Campioana din 2016 este Serena Williams, care nu-și poate apăra titlul din cauza neparticipării din motive personale.

În 2017 cele mai mari speranțe le avem în Simona Halep, care este a doua favorită la câștigarea turneului, datorită locului ocupat în clasamentul WTA, dar și în opinia specialiștilor acestui circuit feminin. Alți specialiști în ale tenisului din presă o creditează abia cu șansea a 11 a.

Potrivit WTA, Simona are a doua șansă, după Karolina Pliskova, dar alte 3 favorite (Kvitova, Ostapenko și Konta) sunt pe jumătatea de tablou a Simonei și îi va fi foarte greu. Nu cred că Bouchard și Kerber să ajungă mai sus de tururile 3 sau 4. O altă mare favorită, Wozniacki este pe jumătatea Pliskovei și a lui Kerber. În opinia mea, o finală cu Pliskova ar fi maxim ce poate obține Halep din acest turneu, deci nu titlu și nici poziția de nr. 1 mondial după finală, din păcate !
Simona a ratat până acum TREI șanse să ajungă nr. 1 WTA, după finala de la Roland Garros și apoi după turneele de iarba din Anglia de la Birmingham și Eastbourne. Poate la US Open va obține mai mult decât o finală și locul 2 în lume.

Deși la simplu cea mai bună performanță rămâne prezența în sferturi a Simonei Halep, la dublu Monica Niculescu a ajuns până în finală, cea mai mare performanță a ei din carieră. Finala pe care a jucat-o cu partenera ei de dublu, Hao Ching Chan din Taiwan, împotriva rusoaicelor, Elena Makarova și Elena Vesnina și pierdută cu 6-0, 6-0 s-a desfășurat în condițiile unei accidentări a Monicăi la spate. Nu mulți s-ar fi așteptat ca Monica să ajungă în finală, unde mari favorite erau Bethanie Mattek-Sands și Lucie Safarova, dar accidentarea urâtă de lagenunchi a lui Bethanie din turul 2 la simplu cu Sorana Cârstea a pus capăt visului frumos al ei și al Safarovei de a câștiga anul acesta Marele Șlem la dublu feminin.

Misterele Parisului, recordurile tenisului și tristețile Simonei


Aș fi dorit să scriu despre lucruri frumoase în această postare după magnificul succes al Simonei de la Paris în finala de Grand-Slem la care am asistat în parcul Herăstrău, după ce plecasem de la un Mall unde se transmitea pe un ecran imens și unde se adunaseră și câțiva dintre campionii olimpici printre care Sandra Izbașa, Monica Roșu și Ana-Maria Brânză. Acolo am obținut doar un autograf de la proaspătul campion european Marian Drăgulescu, pe ceilalți nu i-am zărit pentru m-am grăbit să plec spre Herăstrău, acolo unde fusesem și în 2014 la precedenta finală jucată de Simona la Roland Garros. Nu vroiam să văd finala transmisă de Eurosport ci de ProTV cu comentariile pline de încurajări ale lui Mihai Mironică și Cristian Tudor Popescu, dar și în Herăstrău s-a transmis de pe Eurosport.

În 2014 o ploaie torențială neașteptată m-a gonit spre casă în timpul setului secund, iar scorul la seturi era egal înaintea finalului de meci pe care l-am prins acasă, când Sharapova, datorită experienței, se impune la doar 2 gheimuri diferență. Ploaia din 2014 nu a revigorat jocul Simonei decât în setul al doilea și până la scorul de 4-4 în decisiv. Finalul i-a aparținut Mariei sau Mashei așa cum este alintată.

Acum am stat în Herăstrău până la capăt alături de alte câteva mii de spectatori. Același soare fierbinte de iunie săgeta cerul capitalei românești la fel ca și pe cel al capitalei franceze, locul de disputare a finalei. Câte un nor mai aducea o umbră răcoritoare și parcă în acele momente jocul Simonei reușea să îmblânzească loviturile năprasnice ale letonei asemănătoare razelor de soare ucigașe din luna lui cuptor. După scorul de 3-0 pentru Simona în setul 2, numai soarele fierbinte a stăpânit Herăstrăul, iar jocul Simonei s-a moleșit tot mai mult sub loviturile năucitoare ale Alionei (prenumele în letonă a Yelenei Ostapenko). Așa a fost clima sâmbătă după-amiază în parcul Herăstrău, cel mai mare din București, iar la Paris scorul final, nedrept pentru Simona, nedrept și pentru Pliskova care ar fi pariat toată averea ei pe victoria lui Halep, nedrept poate și pentru Svitolina, marea ghinionistă din sferturi, năștea tot mai multe întrebări pline de mister. Refuz să cred că Ostapenko a fost mai bună decât Simona în ciuda fair-playului ei resemnat când afirmă că letona a jucat mai bine. Nu cred că a fost mai bună decât Simona, a fost mai rea în joc și mult mai norocoasă în momentele decisive ale seturilor 2 și 3. O minge a letonei care se îndrepta spre aut este întoarsă în mod misterios de fileu sau de destin spre terenul Simonei după ce sare vreo 30 cm în sus. Cu acest punct norocos letona a preluat avantajul decisiv în setul 3 și după care au urmat alte lovituri decisive inspirate care i-au adus tinerei tenismene alte puncte importante. Mai rar am văzut așa ceva, chiar și domnul C.T. Popescu nu credea că un asemenea ghinion se poate abate spre Simona. Se pare că norocul Simonei în sfertul cu Svitolina s-a întors împotriva ei tocmai în finală și prin evoluția scorului și a rezultatului final.

Numărul de greșeli comise de letonă a fost mare pentru o finală, peste 50 și totuși a câștigat. Ostapenko este cea mai slab clasată jucătoare care câștigă turneul de când s-a creat circuitul WTA în 1975. De pe locul 47 la începutul turneului a urcat până pe 12 după finala câștigată. În prezent pe locul 46 se află Monica Niculescu. Înaintea sferturilor de finală, dacă am fi ales finalista dintre cele 8, cea mai la îndemână pentru Halep ni s-ar fi părut Ostapenko, o tânără de nici 20 de ani, necunoscută și fără performanțe foarte mari în circuitul WTA.

În ziua în care se năștea Ostapenko în urmă cu 20 de ani, Gustavo Kuerten câștiga la Roland Garros, fără să fi câștigat un alt turneu în circuitul ATP până la momentul respectiv. Desigur, că atunci când vrei să câștigi un mare turneu, nu îți trebuie o pregătire specială. Nici Boris Becker la 17 ani nu a avut nevoie de multă pregătire la Wimbledon în 1985, nici Kuerten sau Ostapenko la Roland Garros nu au avut nevoie de 10 sau 15 turnee câștigate înainte pentru a lua laurii de la Paris. La numai 16 ani și 9 luni, Tracy Austin câștiga US Open în 1979, învingându-le pe Martina Navratilova în semifinale și pe Chris Evert în finală. În 1987, la 18 ani, Steffi Graf o învinge pe aceeași Navratilova în finala de la Roland Garros. În 1988 Graf pierde doar 3 meciuri în tot sezonul, fiindu-i acordat titlul de cetățeană de onoare la doar 19 ani a orașului Bruhl, unde s-a născut. Anul 1988 rămâne unul memorabil pentru cariera ei și pentru istoria tenisului, Steffi câștigând Slemul de Aur, adică cele 4 turnee de Grand-Slem pe 3 suprafețe diferite și turneul olimpic de la Seul. Recordul ei rămâne neegalat până în ziua de azi. Însăși finala de la Roland Garros din acel an rămâne una memorabilă, fiind cea mai rapidă victorie într-o finală, aceasta terminându-se în doar 32 de minute, după un dublu 6-0 în fața Natashei Zvereva ! Încă deține recordul de Grand-Slem-uri câștigate, la egalitate cu Serena Williams, în număr de 22.

Tristețile Simonei seamănă desigur cu cele ale celebrei perechi Năstase-Țiriac după cele 3 finale de Cupa Davis pierdute, cei doi fiind prezenți în tribunele arenei pariziene și la finalele Simonei din 2014 și de acum. Nu aceeași tristețe ar trebui să o simtă Stan Wawrinka, dominat „da capo al fine” în finala masculină de către fenomenalul Rafael Nadal care s-a încoronat pentru a zecea oară la Paris. La începutul finalei, după 9 trofee câștigate, Rafa avea emoții, din câte spun apropiații săi.

Cu atât mai meritorie este medalia de argint a perechii Horia Tecău-Florin Mergea de la Rio în proba de dublu după o finală pierdută în fața acestui formidabil jucător recunoscut ca „regele zgurii”. Nadal câștigă acest turneu de la tinerețe (19 ani în 2005) până la bătrânețe, acum având 31, iar mie îmi dă senzația că mai poate să câștige de încă 10 ori de acum încolo.

Aș putea asemăna eșecul din finala de sâmbătă cu cele ale echipei naționale de fotbal la campionatele mondiale din 1990 și mai ales din 1994 când era mare favorită în sfertul cu Suedia, iar scorul era în avantajul ei. Atunci au lipsit doar 5 minute până la semifinala cu Brazilia, acum au lipsit doar 2 gheimuri, la fel ca și în 2014. Miza de acum era mai mare, la pachet cu trofeul Suzanne Lenglen venind și primul loc în clasamentul WTA pentru Simona. Nu este sfârșitul lumii pentru Simona, ci doar al unui turneu de Grand-Slem, chiar cel preferat de jucătoarea noastră și eu aș zice cel mai important dintre cele 4 care se desfășoară anual. O asemenea înfrângere îți rămâne ca o rană în minte pentru toată viața, dar numai o victorie în anii viitori sau poate chiar anul acesta la Wimbledon, la US Open sau la Singapore o mai poate închide puțin. Să sperăm că o a treia finală va fi cu noroc pentru Simona.

Vestea proastă este că nu mai avem o altă jucătoare care să emită pretenții la primele locuri în clasamentul WTA și mai ales la câștigarea unui Grand-Slem, dar vestea bună este însuși jocul Simonei care ne dă măcar speranțe că ea va putea izbândi într-un asemenea turneu, chiar anul acesta mai are două șanse, la Wimbledon și la US Open. În 2014, după finala de la Paris, a venit semifinala de la Wimbledon cu Eugenie Bouchard, iar în 2015 semifinala de la US Open cu Flavia Pennetta pe care ar fi putut să le câștige, deci are șanse să învingă pe orice teren și pe oricine. Flavia Pennetta s-a și retras după succesul de la US Open, la fel ca și Na Li după cel de la Australian Open din 2014, unde Simona a fost învinsă în sferturi de Cibulkova, care avea să joace și finala.

Mai trebuie puțin mai multă răutate în joc pentru Simona, o strategie bună pentru fiecare adversar, chiar și tertipuri pentru a o „scoate din mână” pe adversară și nu în ultimul rând o „bandă” (de fileu) de noroc ! Cu Svitolina a avut, dar în finală banda s-a întors împotriva ei !

La Turneul Campioanelor din toamnă unde a fost prezentă în ultimii 3 ani este momentan pe primul loc calificant. Acest turneu îl văd ca pe al cincilea turneu de Grand Slem, cel puțin după valoarea premiilor puse în joc și valoarea participantelor. În 2014 a făcut cadou acest trofeu Serenei Williams după ce a tras-o după ea în semifinale și apoi dacă îi dai o șansă de revanșă Serenei în finală, aceasta nu te iartă după eșecul răsunător din grupă. La fair-play Simona este lider mondial, dar din punct de vedere strategic a făcut multe greșeli în semifinalele și finalele pierdute cu adversare care erau de bătut.

Ar fi fost prea frumos, precum titlul unei cărți despre Năstase și Țiriac, ca Simona să fie acum dublă câștigătoare la Roland Garros, câștigătoare la US Open, unde a avut mari șanse de a învinge în 2015 și câștigătoare a Turneului Campioanelor în 2014 dacă nu o califica pe Serena Williams în semifinale. Totuși anul acesta și-a păstrat titlul la Madrid, unde are deja 2 victorii și încă o finală pierdută cu Sharapova în 2015. De asemenea a ajuns în finală la Roma, unde din nou numai ghinionul unei accidentări a împiedicat-o să triumfe.

Gheorghe Viziru spune în cartea sa intitulată „Amintiri din casa sportului” că „cei care au ajuns în cercul acela magic (circuitul ATP), fac parcă totul ca cei care au ieșit să nu mai revină! Talentul, munca, relațiile, dar și o picătură de șansă generează rezultatele…Fără această șansă, valorificată la timp, nimeni nu poate ajunge prea sus în toate domeniile de activitate ! Există în viață mai multe oportunități, șanse mari doar câteva, or una singură…”