„Guralivul” Clay a tăcut pentru totdeauna

Muhhamad Ali alias Cassius Clay (1942-2016) face parte din galeria celor mai mari sportivi din toate timpurile, iar plecarea sa dintre noi îl așează definitiv în legendă. În anul 1974 a fost ales Sportivul anului în SUA, iar în 1999, Ali a fost desemnat „Sportivul secolului” de revista americană Sports Illustrated. El este considerat cel mai mare campion de box la categoria grea precum și unul din cei mai populari sportivi al tuturor timpurilor.

„Sînt iubit pretutindeni, pentru că Dumnezeu îi apropie pe oameni de mine. Boala m-a făcut şi mai faimos. Atîţia oameni mari au suferit de Parkinson, inclusiv Papa Ioan Paul al II-lea” spunea cel care a suferit de această boală timp de 32 de ani, din anul 1984 când a fost diagnosticat cu temuta maladie degenerativăce distruge progresiv neuronii și care ne-a părăsit zilele trecute.

Muhhamad Ali a avut 56 de victorii (37 prin KO) în 61 de meciuri și a pierdut doar de 5 ori. În 1960 la Jocurile Olimpice de la Roma devenea campion olimpic la numai 18 ani, iar apoi își începea fulminanta carieră la profesioniști până în 1981 când s-a retras după ce pierduse trei din ultimele patru meciuri în care a boxat.

Am pus titlul acestei postări după numele unei celebre cărți scrise de românul George Mihalache apărută în anul 1991, așa cum am văzut pe un site unde se vinde acest roman. Eu încă nu am această carte, dar poate o voi cumpăra în curând.

Din categoria rebelilor în sport eu i-aș include și pe următorii mari sportivi: tenismenii John McEnroe, chiar Ilie Năstase, fotbaliștii Eric Cantona sau Diego Armando Maradona (mai ales după ce a devenit antrenor). Fiecare dintre ei este iubit pentru ce au făcut în sport și pentru ce au făcut și vorbit în public. Ali capta întreaga atenție, fiind uneori provocator și adesea ironic și distractiv.

 

Publicitate

Ajax Amsterdam ’71-’73, Portocala mecanică, Fotbalul total sau Johann Cruyff

Încă o stea a sportului mondial s-a stins zilele trecute la numai 69 de ani sărăcind lumea fotbalului. Este considerat cel mai mare fotbalist olandez din toate timpurile, de 3 ori la rând câștigător al Balonului de Aur (premiu pentru cel mai bun fotbalist din lume), de 3 ori câștigător al Cupei Campionilor cu Ajax Amsterdam în anii 1971, 1972 și 1973, vicecampion mondial cu echipa națională a Olandei sau Portocala Mecanică în 1974, multiplu campion al Olandei și multiplu câștigător al Cupei Olandei cu Ajax, campion al Spaniei în 1974 cu F.C. Barcelona, club la care a activat și ca antrenor în anii 1990 și apoi consilier până în prezent, fiind unul dintre cei mai mari fotbaliști din toate timpurile.

Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească !

Din publicațiile pe care le dețin am scanat câteva pagini cu imagini și articole referitoare la cariera lui Johann Cruyff.

Primele imagini sunt din Almanahul Sportul din 1975 care conține un articol despre recent încheiatul Campionat Mondial din 1974, la care Johann Cruyff a fost unul dintre cei mai buni fotbaliști ducând echipa Olandei până în finala de la Munchen. Cred că jucătorii olandezi au căzut în aceeași capcană ca și cei unguri la Campionatul Mondial din 1954 în finala de la Berna, văzându-se câștigători după marcarea unuia sau a două goluri cu mult înaintea terminării finalei, dar fotbaliștii nemți nu renunță niciodată la luptă decât atunci când pleacă de la stadion. Această determinare le-a adus cel puțin 2 titluri mondiale, dacă nu chiar toate cele patru câștigate până în prezent după meciuri dramatice la diferență de doar un gol față de echipa adversă. Totuși e greu să câștigi o finală împotriva echipei gazdă a Campionatului Mondial, iar olandezii au jucat două finale la rând în aceste condiții, în 1974 cu Germania lui Franz Beckenbauer și 1978 cu Argentina lui Mario Kempes. A treia finală mondială pierdută de olandezi a fost cu Spania lui Iniesta și Casillas în 2010 în Africa de Sud.

În anul 1988 Olanda își lua o binemeritată revanșă pe pământ german triumfând la Campionatul European în finala cu Uniunea Sovietică, iar în semifinale eliminând tocmai Germania Federală. Valoarea unor fotbaliști ca Van Basten, Gullit, Rijkaard sau frații Koeman a fost hotărâtoare pentru victoria finală, singurul titlu major câștigat de batavi la nivel de echipă națională.

Un alt articol apărut în Almanahul Sportul din 1973 se referă și la antrenorul român Ștefan Covaci care a dirijat echipa Ajax cu Cruyff în componență în anii de glorie amintiți mai sus. În afară de antrenorul Ștefan Covaci, Cruyff a mai lucrat cu alți 2 oameni de fotbal români dintre cei mai importanți fotbaliști, Gică Popescu și Gică Hagi pe vremea când erau jucătorii echipei F.C. Barcelona în anii 1990, iar Cruyff antrenorul echipei, cucerind și trofee europene, cum ar fi Cupa Campionilor în 1992, în afară de cele din campionatul Spaniei.