Filatelia și Jocurile Olimpice


Cu această ocazie postez o carte specială, având în vedere și pasiunea mea pentru filatelie încă de când eram în clasa a cincea. Pe atunci frecventam cercul filateliștilor din București și un magazin filatelic care era lângă școala generală unde învățam eu.

Cartea prezintă toate emisiunile filatelice din toate țările începând cu prima ediție modernă din 1896 și până la cea din 1976 de la Montreal în cazul edițiilor de vară și de la prima ediție din 1924 și până la cea din 1976 de la Innsbruck în cazul edițiilor de iarnă.

În plus sunt prezentate emisiuni filatelice străine care prezintă sportivi români sau alte competiții și evenimente legate de jocurile olimpice. Sunt incluse și olimpiadele de șah.

Noutatea în cazul acestei postări o constituie faptul că am inserat între paginile cărții timbre scanate pe care le am în colecția mea de timbre. În carte sunt numai reproduceri alb-negru ale timbrelor, însă eu am timbre color scanate și inserate între paginile care se referă la timbrele respective. Am câteva serii de timbre românești și străine emise cu ocazia desfășurării jocurilor olimpice și intenționez să mai achiziționez. Tocmai de aceea această postare cu filatelia va suferi modificări periodice pe măsură ce obțin imagini cu emisiunile filatelice la care se referă cartea.

În anul 2016 am mai postat un mic articol care se referă la filatelie și jocurile olimpice și îl voi reposta acum. Acesta și alte articole interesante legate de filatelie și jocurile olimpice apărute în revista „Cutezătorii” și almanahurile „Sportul” din 1975, 1976 și 1988 sunt inserate mai jos.

filatelia636465149150151

În almanahul „Sportul” din 1976 a apărut un articol de 3 pagini dedicat emisiunilor filatelice românești cu tematică olimpică de vară.

img_0023img_0024img_0025

176177178

Cartea „Filatelia și Jocurile Olimpice” a fost scrisă de A. Vrabie și a apărut în 1981.

imgimg_0001img_0002img_0003img_0004img_0005img_0006img_0007img_0008img_0009img_0010img_0011img_0012img_0013img_0014img_0015img_0016img_0017img_0018img_0019img_0020img_0021img_0022img_0023img_0024img_0025img_0026img_0027img_0028img_0029img_0030img_0031img_0032img_0033img_0034img_0035img_0036img_0037img_0038img_0039img_0040img_0041img_0042img_0043img_0044img_0045img_0046img_0047

1

img_0048img_0049img_0050img_0051img_0052

1

img_0053img_0054img_0055img_0056img_0057img_0058img_0059img_0060img_0061img_0062

4

img_0063img_0064img_0065img_0066img_0067img_0068img_0069img_0070img_0071img_0072

3

img_0073img_0074img_0075img_0076img_0077img_0078img_0079img_0080img_0081img_0082img_0083img_0084img_0085img_0086img_0087img_0088img_0089img_0090img_0091img_0092img_0093

1

img_0094img_0095img_0096img_0097img_0098img_0099img_0100img_0101img_0102img_0103img_0104img_0105img_0106img_0107img_0108img_0109img_0110img_0111img_0112img_0113img_0114img_0115img_0116img_0117img_0118img_0119img_0120img_0121img_0122img_0123img_0124img_0125img_0126img_0127img_0128img_0129img_0130img_0131img_0132img_0133img_0134

2

img_0135img_0136

Barcelona 1992

1289-jocurile-olimpice-de-vara-barcelona-serie-b-500x5001290-jocurile-olimpice-de-vara-barcelona-colita-500x5001291-jocurile-olimpice-de-vara-barcelona-colita-n-500x500

img_0139img_0140img_0141img_0142img_0143img_0144img_0145img_0146img_0147img_0148img_0149img_0150img_0151img_0152img_0153img_0154img_0155img_0156

1

img_0157

2

img_0158img_0159img_0160img_0161img_0162img_0163img_0164img_0165img_0166img_0167img_0168img_0169img_0170img_0171img_0172img_0173img_0174img_0175img_0176img_0177img_0178img_0179img_0180img_0181img_0182

CALGARY 1988

1

img_0184img_0185img_0186img_0187img_0188img_0189img_0190img_0191img_0192img_0193img_0194

sah-1966

img_0195img_0196img_0197img_0198img_0199img_0200img_0201img_0202img_0203img_0204img_0205img_0206img_0207img_0208img_0209img_0210img_0211img_0212img_0213img_0214img_0215img_0216img_0217img_0218img_0219img_0220img_0221img_0222img_0223img_0224img_0225

CITIUS, ALTIUS, FORTIUS !


Această serie de articole a apărut în almanahul Sportul din 1988 cu ocazia Jocurilor Olimpice de la Seul și prezintă o scurtă istorie a lor din antichitate și până la edițiile moderne dintre anii 1896-1984. Se prezintă fapte inedite, recorduri, participările sportivilor români la jocuri.

Titlul acestei serii coincide cu cel ales de mine pentru motto-ul blogului, cele 3 cuvinte în latină exprimând spiritul tuturor competițiilor sportive așa cum cele 5 culori care se regăsesc în cercurile olimpice se regăsesc în drapelele tuturor țărilor afiliate la O.N.U. și la Comitetul Olimpic Internațional.

img_0026img_0027img_0028img_0029img_0030img_0031img_0032img_0033img_0034img_0035img_0036img_0037img_0038img_0039img_0040img_0041img_0042img_0043img_0044img_0045img_0046img_0047img_0048img_0049img_0050img_0051img_0052img_0053

img_0069img_0070img_0071

„Luminile” Seulului


Postat pe 17 septembrie 20016

Între 17 septembrie și 2 octombrie 1988 în „orașul luminilor” din sud-estul Asiei și capitala Coreei de Sud s-au desfășurat întrecerile celei de-a XXIV Olimpiade moderne, ultima din era comunistă pentru estul Europei. A fost încă o ediție reușită de sportivii români, care au obținut 7 medalii de aur, 11 de argint și 6 de bronz. A fost cea mai bună ediție de jocuri olimpice pentru sportivii noștri după cea de la Los Angeles din 1984 și cea de la Sydney din 2000. Câteva „lumini” sau „stele” din România care au strălucit la Seul se numesc: Daniela Silivaș, Paula Ivan, Sorin Babii, Rodica Arba, Olga Homeghi și Vasile Pușcașu, toți campioni olimpici ai acestei ediții. Vasile Pușcașu este primul campion olimpic la lupte libere din România. De altfel, cu privire la această ediție și la cea de la Barcelona din 1992 sunt puțin legat prin rudenie de una dintre canotoare, care din păcate, nu a reușit să câștige și o medalie de aur. Se numește Veronica sau Vera (cum îi spun cunoscuții) Necula care la Seul a obținut o medalie de argint cu echipajul de 8+1 și o medalie de bronz cu echipajul de 4+1, iar la Barcelona o medalie de bronz în aceeași probă. Dacă ar fi concurat și la Atlanta în proba de 8+1 ar fi devenit campioană olimpică. Avea doar 29 de ani la Atlanta și încă nu am înțeles de ce s-a retras cam devreme, zic eu, din activitatea competițională. Vera este o verișoară a soției mele și am avut, desigur, onoarea s-o cunosc personal. Acum ea locuiește în Canada împreună cu familia, soțul ei fiind canadian.

Ca de obicei presa comunistă din România a acordat spații în multe publicații, mai ales cele de specialitate acestui eveniment sportiv.

Am ales ca în această postare să includ și alte mari succese ale sportivilor din ciclul olimpic 1984-1988, poate cel mai fructuoși ani ai sportului românesc din toate timpurile, numai dacă luăm în considerare acest fantastic „cincinal”.

Imaginile următoare sunt scanate din Almanahul „Sportul” din 1989.

imgimg_0001img_0002img_0003img_0004img_0005img_0006img_0007img_0008img_0009img_0010img_0011img_0012img_0013img_0014img_0015img_0016img_0017img_0018Almanahul Flacăra din 1989 acordă șase pagini celei mai mari întreceri sportive a anului 1988.

img_0053img_0054img_0055img_0056img_0057img_0058Despre aceste jocuri olimpice și mai ales despre Paula Ivan s-a scris și în revista „Cutezătorii”, care îi dedică un scurt articol.

img_0004

Într-un almanah Cutezătorii apărut înainte de Seul, Sever Noran o declară pe Daniela Silivaș „o nouă stea a gimnasticii europene” și spune că este desemnată „cea mai bună gimnastă a lumii” pe anul 1986. Desigur, Daniela merită să facă parte din „Dream-Team”-ul românesc din toate timpurile. Eu am așezat-o pe poziția a treia, ca performanțe la jocurile olimpice și din punct de vedere cronologic, dar care contează mai puțin. Mai mult contează medalia de aur obținută cu echipa la Campionatele Mondiale de la Rotterdam din 1987, acolo unde Aurelia Dobre a devenit prima campioană mondială la individual compus din România, titlu care îi lipsește chiar și Nadiei Comăneci.

Daniela Silivaș este cel mai medaliat sportiv român la o singură ediție de jocuri olimpice, depășind-o chiar și pe Nadia Comăneci, la Montreal în 1976, dacă luăm în considerare doar numărul de medalii. Putem spune că Nadia este depășită și de Ecaterina Szabo la acest capitol, însă Nadia deține recordul pentru cele mai multe titluri olimpice și număr total de medalii la jocurile olimpice, având șansa să participe la două ediții, spre deosebire de Ecaterina și Daniela care au participat doar la o singură ediție.

swscan01569swscan01570

Revista „Cutezătorii” scrie și despre cariera Danielei într-un articol semnat de Horia Alexandrescu și folosind aceeași fotografie a gimnastei ca în articolul de mai sus.

În almanahul Sportul din 1988 apar cronicile sportive ale anului 1987 cu rezultate deosebite la Campionatele Mondiale de la Rotterdam și cele Europene de la Moscova unde au strălucit Aurelia Dobre și Daniela Silivaș.

De altfel la Campionatele Europene de gimnastică feminină, România se clasează pe primul loc la numărul total de medalii obținute, depășind palmaresul fostei Uniuni Sovietice și actualei Rusii luate individual, dar dacă adunăm cele două palmarese ale rusoaicelor, atunci ele ne depășesc de departe. De amintit, că prima ediție a acestei competiții s-a desfășurat la București în 1957, iar în 2017, după 60 de ani, se va desfășura la Cluj-Napoca.

img_0019img_0020

Un foarte interesant interviu cu Ileana Popovici, ilustrator muzical pentru exercițiile de la sol ale gimnastelor românce, un om care și-a adus contribuția la succesele din competițiile internaționale. Acest interviu a apărut în același almanah Sportul din 1988.

img_0055img_0056img_0057

Momentul de vârf al carierei Aureliei Dobre s-a consumat în portul de la Marea Nordului la Campionatele Mondiale, unde gimnasta a cucerit trei medalii de aur, la probele pe echipe, la finala de la bârnă și mai ales la individual compus, primul titlu la această probă pentru o gimnastă din România. La paralele și sol a triumfat încă o dată Daniela Silivaș ca și la Europene și astfel din cele 6 probe, 5 au fost câștigate de gimnastele din țara noastră. Totuși, în finala de la sărituri, Eugenia Golea câștigă medalia de argint, iar la bârnă, Ecaterina Szabo, o medalie de bronz, după aurul Aureliei Dobre. Deci, patru din cele șase gimnaste ale echipei, câștigă cel puțin o medalie și în finalele pe aparate. Dar, nu văd această generație de gimnaste decât pe locul 2 dintre toate generațiile care au concurat pentru România la Jocurile Olimpice, Campionatele Mondiale sau Europene. Cea mai bună generație o consider pe cea din anii 1999-2000, care a cucerit aurul mondial la Tianjin în 1999, atât la echipe cât și la individual compus repetând performanța și la Sydney un an mai târziu. Generația din 1987-1988 nu a reușit acest lucru decât la Rotterdam și apoi la Seul doar medalii de argint. Pe locul 3 aș clasa generația 1984 care a câștigat titlul olimpic la Los Angeles pe echipe și argint la individual compus prin fenomenala Cati Szabo. Lupta a fost strânsă și la Los Angeles și la Seul, iar diferența între aur și argint a fost minimă, poate și arbitrajul a fost subiectiv câteodată. A fost greu de luptat cu cele două superputeri ale sportului mondial, SUA și URSS, la vremea aceea.

img_0012img_0013img_0014img_0015img_0016img_0017img_0018

Almanahul Flacăra din 1988 nu a scăpat acest succes din vedere și îi dedică două pagini.

img_0079img_0080

Alt articol apărut în almanahul Sportul din 1986 despre cariera Danielei Silivaș și a celorlalți gimnaști din ciclul olimpic 1984-1988.

img_0061img_0062

Campionatele mondiale din 1985 de la Montreal au avut-o în prim plan pe Daniela și pe Ecaterina Szabo, Daniela fiind la primul ei titlu mondial la senioare, în finala de la bârnă. Încă o dată acest oraș a fost de bun augur pentru gimnastica românească în mai puțin de 10 ani. Articolul prezintă pe lângă competiția din Canada și celelalte întreceri la care au luat parte gimnaștii români în anul 1985.

Imaginea de mai jos este foarte interesantă și ne amintește de altă imagine în care apar Gică Hagi împreună cu Simona Halep când aceasta încă era la primii pași în tenis. În imaginea de mai jos apar Nadia Comăneci și Daniela Silivaș, când ultima era tot la primii pași pe calea gimnasticii. Ambele gimnaste fac parte din Dream-Team-ul românesc cel mai bun din toate timpurile. De altfel, Daniela a concurat împreună cu Cati Szabo, o altă membră a echipei de vis, cel puțin la Rotterdam în 1987.

img_0063img_0064img_0065img_0066img_0067

Un alt mare succes al sportului românesc s-a consemnat în 1987 la Campionatele Mondiale de la Copenhaga la canotaj, acolo unde s-au cucerit patru medalii de aur, iar povestea aceasta este consemnată în paginile următoare din almanahul Sportul din 1988.

img_0023img_0024img_0025

 

6. Nadia – De la Skien la Universiada ’81


Postat pe 22 iulie 2016

Ziua de 22 iulie 1976 a fost cea mai fructuoasă pentru Nadia Comăneci la Montreal, în sensul că a câștigat 2 finale pe aparate, la bârnă și la paralele, după încă 2 note de 10 obținute la fiecare aparat. Tot în această zi a mai obținut o medalie de bronz la finala de la sol, finală pe care avea s-o câștige 4 ani mai târziu, la jocurile de la Moscova.

Am adunat în acest episod diverse articole din publicațiile mele, de la almanahuri „Sportul”, „Scânteia”, „Scânteia Tineretului”, „Magazin” până la reviste pentru copii, gen „Cutezătorii” sau de sport.

Șase ani magnifici marchează cariera Nadiei Comăneci, șase ani de succese și împliniri, dar și mari nedreptăți, cele mai mari fiind consemnate la Moscova în 1980 și Praga în 1977.

A fost declarată „Sportivul anului” cel mai bun din lume 2 ani la rând, 1976 și 1977, iar în România chiar mai mulți ani la rând. În 1975 a fost prima sportivă a lumii deja.

Medaliile Nadiei la competițiile majore dintre 1975 și 1981

1975 CE – 4 aur

1976 JO – 3 aur, 1 argint, 1 bronz

1977 CE – 2 aur, 1 argint

1978 CM – 1 aur, 1 argint

1979 CM – 1 aur

1979 CE – 3 aur, 1 bronz

1980 JO – 2 aur, 2 argint

Total: 16 aur, 5 argint, 2 bronz

CE- Campionatul European,  JO- Jocurile Olimpice, CM- Campionatul Mondial

Prima copertă a almanahului „Sportul” este cea din ediția 1976 după succesul de la Skien. Urmează un articol de 5 pagini în primele 10 ale almanahului despre sportiva anului 1975. Pe pagina 3 e nelipsitul portret al lui Ceaușescu, iar pe paginile 4-5 un articol politizat, cu un mesaj din partea „tovarășului” despre jocurile de la Montreal care urmau peste câteva luni. Apoi cele 5 pagini despre Nadia.

imgimg_0004img_0005img_0006img_0007img_0008

SWScan01489SWScan01490SWScan01491SWScan01492

În anul 1977 Nadia a efectuat un turneu demonstrativ în 10 țări, eveniment relatat pe larg de almanahul „Sportul” pe 1978. După un alt turneu demonstrativ, în anul 1981, antrenorii Bela și Marta Karolyi au rămas în Statele Unite, despărțindu-se definitiv de gimnastele din România și mai ales de Nadia, care ar fi dorit să rămână cu antrenorii în America.

Anul 1981 a marcat și sfârșitul carierei la nivel înalt pentru Nadia, iar foștii ei antrenori, după multe greutăți pe tărâmul făgăduinței au reușit să ajungă la conducerea lotului american de gimnastică, cu primele mari succese chiar la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, unde elevele lor, Mary Lou Retton și Julianne McNamara au devenit campioane olimpice.

SWScan01461SWScan01462SWScan01463SWScan01464SWScan01465SWScan01466SWScan01467SWScan01468SWScan01469SWScan01470SWScan01471

Campionatele europene de la Praga din 1977 au reconfirmat supremația Nadiei la individual compus, după Skien 1975 și Montreal 1976, însă la proba pe echipe Ceaușescu a decis să retragă fetele din concurs bănuind că ele vor fi nedreptățite de arbitrii. Bela Karolyi spune că Ceaușescu a comis o mare nedreptate și că româncele au predat cele 5 medalii de aur de bună voie la această probă.

Un articol din revista „Cutezătorii” relatează acest eveniment, dar susține că C.N.E.F.S. și Federația de gimnastică au hotărât retragerea echipei din competiție, nu Ceaușescu, care nu putea fi acuzat niciodată de nimic rău, desigur !

SWScan01678

Almanahul Sportul în ediția 1978 nu ne oferă decât palmaresul de la individual compus și de la finalele pe aparate.

SWScan01485

În 1978 la Strasbourg au avut loc campionatele mondiale la care Nadia a strălucit din nou.

01

 

SWScan01486SWScan01487SWScan01488

Universiada de vară din 1977 desfășurată la Sofia, capitala Bulgariei, este relatată tot de almanahul „Sportul” pe anul 1978.

SWScan01472SWScan01473SWScan01474

SWScan01559

„Copii minune ai gimnasticii” sau moștenirea Nadiei, după părerea mea, un reportaj de suflet apărut în almanahul „Scânteia Tineretului” pe anul 1988, deci la sfârșitul anului 1987, an care consemnează la Rotterdam prima campioană mondială la individual compus din România, Aurelia Dobre.

SWScan01597SWScan01598SWScan01599SWScan01600SWScan01601SWScan01602

SWScan01562

În almanahul „Scânteia” pe 1985 a apărut un foarte interesant articol despre psihologia sportivilor în care se face referire și la Nadia Comăneci sau Ilie Năstase.

SWScan01617SWScan01618SWScan01619

SWScan01564

 

 

5. Olimpiada comunistă de la Moscova


Postat pe 21 iulie 2016

Ziua de 21 iulie consemnează două evenimente importante în cariera Nadiei Comăneci.

Primul s-a petrecut la Montreal în 1976 când s-a desfășurat proba la individual compus pe care marea noastră gimnastă a câștigat-o autoritar pe deplin meritat după alte note de 10 obținute la paralele și puntea suspinelor, bârna.

Al doilea eveniment s-a petrecut 4 ani mai târziu când tot pe 21 iulie la Moscova începeau zilele gimnasticii, adică fetele de aur ale lui Bela Karolyi intrau în competiție. Desigur că paginile din almanahurile apărute în acei ani nu prezintă și marile nedreptăți comise împotriva sportivilor români la Moscova și în special împotriva Nadiei, care ar fi trebuit să cucerească al doilea titlu olimpic la individual compus, dar arbitrii te urcă (la Montreal) și tot ei te coboară de pe locul 1 (la Moscova). Din păcate ghinionul a făcut ca tocmai în bârlogul sovieticilor să se desfășoare olimpiada din 1980. Într-o țară neutră și cu un arbitraj fair-play, cu siguranță Nadia și-ar fi apărat titlul olimpic la individual compus.

În acest episod postez tot ce am găsit în arhiva mea despre primele jocuri olimpice comuniste din 1980 care au început pe 20 iulie. Primul articol este decupat dintr-un ziar și prezintă pe scurt jocurile de la Moscova și de la Los Angeles, ambele boicotate din motive politice de diverse țări.

Moscova-Los Angeles

Într-un almanah Sportul din 1978 am găsit o avancronică a olimpiadei.

SWScan01477SWScan01478SWScan01479SWScan01480SWScan01481SWScan01482SWScan01483SWScan01484

În almanahul Magazin din 1980 am găsit câteva interviuri ale unor sportivi care se pregătesc pentru Moscova, printre care și Nadia Comăneci.

SWScan01502SWScan01503SWScan01504SWScan01505SWScan01506

Același almanah Magazin, ediția din 1978, prezintă ultimele tehnologii de vârf utilizate la Moscova.

SWScan01507SWScan01508SWScan01509SWScan01510

Almanahul Sportul din 1981 prezintă pe larg acest eveniment și eu am scanat toate paginile dedicate olimpiadei.

Sportul 81b001072073074075076077078079080081082083084085086087088089090091092093094095096097098099100101102103104105106107108109110111112113114115116117118119120121122123124125126127128129130131132145146147148149150151152153154155156157158159180181182183184185186187

Almanahul Scânteia din 1981 prezintă pe scurt competiția supremă desfășurată în capitala fostei Uniuni Sovietice și actualei Rusii.

405406-407408-409410-411412-413414-415416-417418-419420

De la EURO 84 la EURO 2016


Cu câteva zile înainte de startul celei de a XV-a ediții a Campionatului European de fotbal am scanat câteva materiale legate de această temă, anume almanahurile Sportul 1984 și 1985.

Pentru prima oară, Campionatul European se va juca între 24 de echipe, deoarece până atunci se folosise formatul cu 16 echipe, format care a început în 1996. Sub acest nou format, echipele vor fi împărțite în șase grupe a câte patru echipe, după care vor urma fazele eliminatorii. 19 de echipe i s-au alăturat Franței, gazda acestui turneu, după încheierea grupelor. Barajul a decis, în noiembrie 2015, și ultimele patru echipe calificate.

Franța ne priește mai mult decât orice altă țară în privința calificărilor obținute la turneele finale găzduite aici pentru că deja România a participat la 3 astfel de turnee, în 1938, 1984 și 1998, anul acesta fiind pentru a patra oară. Singura dată când nu am participat a fost chiar la debutul competiției Euro în 1960 când se calificau doar patru țări. Din punct de vedere al performanțelor fotbalistice obținute în Franța, doar în 1998, la Campionatul Mondial, ne-a priit, iar atunci am reușit să câștigăm în premieră o grupă preliminară, fără înfrângere și învingând Anglia cu 2-1 în meciul al doilea când am și obținut calificarea mai departe în optimile competiției mondiale. În primul meci al grupei învinsesem Columbia cu 1-0 printr-un gol spectaculos marcat de Adrian Ilie, iar în ultimul meci din grupă am remizat cu Tunisia, scor 1-1. În optimi am pierdut cu Croația cu 1-0 printr-un penalti transformat de Davor Suker. În contrast cu aceasta, în 1938 am avut cea mai slabă prestație la un Campionat Mondial, fiind învinși de Cuba, o țară care nu a contat pentru lumea fotbalului. Atunci am jucat doar două meciuri, ambele în compania Cubei, care ne-a eliminat cu 2-1 după ce am condus de două ori în primul meci, încheiat la egalitate 3-3 și apoi la rejucare, din nou, prin golurile celebrei triplete române, Bindea-Baratky-Dobay.

Acum să revenim la competiția europeană, prima la care România s-a calificat după meciurile din preliminarii. Primele imagini sunt scanate din diverse almanahuri apărute în 1983 și 1984.

1271283063073083090102

Almanahul Sportul din 1984 a prezentat pe larg acest turneu final, fiind subiectul principal al publicației, așa cum se poate vedea în imaginile următoare. De aici începe cronica din almanahul Sportul din 1984 a evenimentului din Franța.

001042043044045046047048049050051052053054055056057058059060061062063064065066067068069070

075076077078079080081082083084085086087088089090091092093128129130131132133134135136137138139140141181182

Multe speranțe, puține realizări într-o grupă grea, dar nu putea fi altfel din moment ce se calificau decât opt echipe. Am reușit doar un egal cu Spania care avea să ajungă până în finală. Ca să reușim același lucru anul acesta am avea nevoie de trecerea de faza grupelor și apoi calificarea în sferturi ceea ce pare mult mai puțin probabil decât speranța pe care o aveam de a trece de grupe în 1984. Nu mai avem o echipă valoroasă ca cea din 1984 sau 1996 sau 2000, ci mai degrabă una care se apropie de valoarea celei din 2008 când am participat la ultimul turneu final de fotbal și am avut poate cea mai grea grupă judecând după numele adversarelor și a locurilor deținute de ele la momentul respectiv. Am jucat atunci cu Italia, campioana mondială, Franța, vicecampioana mondială și Olanda, vicecampioana mondială de la următorul turneu final din Africa de Sud din 2010.

Performanța sportivă răsunătoare avea să vină peste doar două luni, în august 1984, la Los Angeles, unde România s-a clasat pe locul doi la medalii și puncte obținute în total, după Statele Unite. Despre această competiție va urma o postare foarte curând, ca o avancronică la Olimpiada de la Rio care bate la ușă și la care avem mult mai puține speranțe de victorii decât în urmă cu 32 de ani.

Acum urmează scurta cronică a competiției fotbalistice desfășurate în urmă cu 32 de ani, cronică din același almanah Sportul, din 1985, în paginile 130-131 și de la 150 la 156. Ediția 1984 a almanahului are subiect principal Euro 84 spre deosebire de Olimpiada de la Los Angeles, iar ediția din 1985 acordă majoritatea spațiului în paginile sale competiției mondiale a sporturilor din California și foarte puține pagini întrecerii fotbalistice din Franța, pe bună dreptate, desigur. De remarcat dubla sau eventul realizat de echipa de fotbal a Franței în 1984, titlul european și titlul olimpic la Los Angeles.

123124125126127128129

130131150151152153154155156

 

 

INTENȚII


Pe acest blog dedicat în exclusivitate sportului voi posta articole decupate din ziare și reviste, apoi ziare, reviste, almanahuri și cărți de sport întregi cu această tematică. Voi posta pe categorii și probabil ani memorabili din istoria sportului românesc și nu numai. Câțiva ani importanți pentru sportul din România ar fi: 1924, 1930, 1956, 1970, 1976, 1984, 1986, 1990, 1994, 2000 etc ani în care s-au obținut performanțe și recorduri de excepție.

Pentru început cu ocazia Zilei Femeii postez coperta cu Almanahul Sportul din 1978 cu emblema sportului românesc, Nadia Comăneci, în stânga imaginii. Cartea „Nadia” a reputatului ziarist sportiv Ioan Chirilă este dedicată în întregime acestei sportive unicat pentru gimnastica mondială, nu numai românească.

Alte Almanahuri Sportul de-a lungul anilor pe care le dețin și care vor fi postate în întregime pe blog constituie materialul de bază împreună cu multe alte cărți de sport dedicate Jocurilor Olimpice, Campionatelor Mondiale și Europene de Fotbal sau altor competiții sportive.

Sportul 78aSportul 78b

Sportul 81aSportul 81bSportul 84aSportul 84bSportul 85aSportul 85bSportul 86aSportul 86bSportul 88aSportul 88bSportul 89aSportul 89b