Titlul postării se traduce „Greu de ucis sau o altă cărămidă în zid”. Prima parte se referă la un titlu de film polițist de acțiune cu Bruce Willis în rolul eroului salvator, care se luptă cu diverși teroriști, răufăcători și iese mereu viu și învingător din luptă. Tot așa a luptat și Simona Halep în turneul australian de Mare Șlem de la Melbourne și a ieșit mereu învingătoare indiferent de situația scorului de pe tabelă. Tot Simona este supranumită „Zidul”, de netrecut pentru mingile adversarelor, pe care le returnează mereu. Partea a doua a titlului este de altfel titlul unei celebre melodii a grupului rock Pink Floyd, Another Brick in the Wall, din 1979. În semifinala cu Angelique Kerber a mai adăugat o cărămidă la consolidarea acestui zid, zidul marii performanțe și al jocului solid etalat la Melbourne, după un meci entuziasmant, dramatic, extraordinar, fenomenal și totodată epuizant pentru ambele jucătoare. A fost cerber pentru Kerber. Indiferent de rezultatul din finala de sâmbătă, Simona rămâne o mare campioană, o extraordinară ambasadoare a sportului românesc. Kerber în mare formă și dublă câștigătoare a acestui turneu, a fost „halepată” în primul set, ca să folosim un termen consacrat deja. Am avut senzația că se va repeta cel puțin scorul din meciul cu Pliskova din sferturi sau va fi chiar mai drastic, având 5 – 0 deja numai după 13 minute de joc !!! Dar Kerber nu a fost Pliskova, a revenit încet-încet în set, apoi l-a câștigat pe al doilea. Mentalitatea germană spune că nu o bați pe Kerber decât după ce arbitrul de scaun declară „game, set și meci” pentru adversară, Simona Halep, în speță. Dacă nu avem nemți, nu trebuie să ne cumpărăm din Germania, pentru că o avem pe Simona ! Dacă Simona poate salva 5 mingi de meci împotriva a două adversare avem obligația ca să fim optimiști și pentru marea finală cu Caroline Wozniacki !
Scorul a fost 6 – 3, 4 – 6, 9 – 7. A fost ceva mai scurt decât meciul cu Lauren Davis din turul 3. De data aceasta s-a jucat 2 ore și 20 minute față de 3 ore și 45 de minute, meciul cu Davis.
P.S.: În finală Simona a pierdut în 3 seturi după încă un meci eroic și epuizant de aproape 3 ore, scor 6 – 7, 6 – 3, 4 – 6. La gheimuri a fost egalitate, 16 – 16, iar la puncte câștigate a fost 110 – 108 pentru Wozniacki ! La Australian Open setul decisiv nu se poate termina la tie-break, ci se joacă până când una dintre jucătoare face diferența de 2 gheimuri.
În acest meci diferența de puncte a fost numai 2. Pentru un gheim e nevoie să câștigi minim 4 puncte, deci diferența a fost de numai o jumătate de gheim câștigat în plus de daneză. Simona a condus în setul decisiv cu 4 – 3, dar apoi și-a pierdut serviciul. Se pare că un tertip al danezei a scos-o din mână pe Simona. Daneza a solicitat intervenția fizioterapeutului care a dus la o pauză de peste 5 minute, dar Wozniacki nu ar fi avut nicio problemă de sănătate, doar s-a odihnit, în timp de Simona aștepta în picioare să servească. Altfel, la 5 – 3 pentru Simo, poate că altfel ar fi fost soarta finalei. Atitudinea a fost pozitivă pe tot parcursul finalei, marele dezavantaj a fost starea fizică a Simonei și poate căldura însoțită de umiditatea ridicată de la Melbourne. Datorită Simonei turneul australian a fost mult mai spectaculos și a avut un nivel tehnic mai ridicat, deși punctele din acele schimburi de mingi incredibile din finală și mai ales din semifinala cu Kerber în general nu i-au revenit jucătoarei din Constanța.
Am crezut, am sperat ca daneza să nu îi pună mai multe probleme decât Kerber, dar trebuie să recunoaștem că Wozniacki a fost mai bună în finală și a meritat s-o câștige după alte 2 finale pierdute în trecut, la fel ca și Simona ! Simona nu reușește să câștige o finală nici când e favorită și conduce detașat în finală, cum a fost cu Ostapenko în 2017, dar nici când cealaltă finalistă e la egalitate sau puțin mai bună decât românca, cum a fost cazul acum și în 2014 cu Sharapova. Corect ar fi fost ca Simona să câștige măcar finala din 2017 de la Paris, asta doar după desfășurarea ostilităților din finală.
Așa cum am mai spus în alte postări, dacă îi este scris să fie număr 1 WTA, acest lucru se va întâmpla și așa a fost după vreo 4-5 situații ratate, acum la fel, dacă îi este scris să câștige un Grand Slam sau mai multe, acest lucru se va întâmpla în viitor ! Jocul și atitudinea Simonei ne dau speranțe, dar mai sunt și alți factori care pot contribui la victorie și implicit la eșec ! Să ne gândim că se putea termina totul încă din primul tur dacă accidentarea ar fi fost mai gravă sau în turul 3 după prima minge de meci a lui Lauren Davis sau în semifinala cu Kerber după a doua minge de meci a nemțoaicei. Durerile, trăirile, oboseala și temperaturile din Australia le-a simțit doar Simona pe pielea ei, fanii Simonei spectatori și telespectatori au trăit emoțiile în felul lor. Trecutul nu îl mai poate schimba nimeni, rezultatele celor 3 finale pierdute va rămâne în statistici, doar viitorul mai poate fi influențat în bine sau în rău, să sperăm că Simona va alege varianta pozitivă și cartea câștigătoare a următoarelor posibile finale din viitor !
În concluzie Simona a făcut turneul carierei de până în prezent, dar același lucru putem spune și despre Ana Bogdan care a ajuns până în turul 3, fiind eliminată de Madison Keys. În Australia a performat și Mihaela Buzărnescu, dar în turneul de la Hobart, unde a ajuns până în finală, unde a pierdut cu belgianca Elise Mertens, semifinalistă la Melbourne. Wozniacki a început turneul de la Melbourne învingând-o pe Buzărnescu în primul tur, pe Mertens în semifinale și pe Halep în finală, iar până la finală nu a întâlnit niciun cap de serie. Nu m-ar fi mirat dacă Buzărnescu o elimina pe daneză din primul tur și așteptam acest miracol din partea româncei care este în cea mai bună formă din toată cariera ei. Nu trebuie să uităm că și la dublu am performat la Melbourne prin cuplul Irina Begu-Monica Niculescu, ele oprindu-se doar în semifinale unde au pierdut în fața cuplului Makarova-Vesnina, perdante la rândul lor în finală în fața altui cuplu consacrat deja, Kristina Mladenovic-Timea Babos. De altfel unguroaica Babos a jucat și finala de dublu mixt cu Rohan Bopanna, dar a pierdut. Până la finala de dublu din 2018, Babos a mai jucat alte 3 finale de Grand Slam la dublu și dublu-mixt între 2014-2016 la Wimbledon. După 3 finale pierdute la Wimbledon a venit succesul din 2018 din Australia. Deci o așteptăm și pe Simona, eu aș zice chiar în iunie la Roland Garros, turneul unde se simte cel mai bine pe teren. Ar fi prea nedrept să nu reușească măcar un succes major de Grand Slam !