Postat pe 22 iulie 2016
Ziua de 22 iulie 1976 a fost cea mai fructuoasă pentru Nadia Comăneci la Montreal, în sensul că a câștigat 2 finale pe aparate, la bârnă și la paralele, după încă 2 note de 10 obținute la fiecare aparat. Tot în această zi a mai obținut o medalie de bronz la finala de la sol, finală pe care avea s-o câștige 4 ani mai târziu, la jocurile de la Moscova.
Am adunat în acest episod diverse articole din publicațiile mele, de la almanahuri „Sportul”, „Scânteia”, „Scânteia Tineretului”, „Magazin” până la reviste pentru copii, gen „Cutezătorii” sau de sport.
Șase ani magnifici marchează cariera Nadiei Comăneci, șase ani de succese și împliniri, dar și mari nedreptăți, cele mai mari fiind consemnate la Moscova în 1980 și Praga în 1977.
A fost declarată „Sportivul anului” cel mai bun din lume 2 ani la rând, 1976 și 1977, iar în România chiar mai mulți ani la rând. În 1975 a fost prima sportivă a lumii deja.
Medaliile Nadiei la competițiile majore dintre 1975 și 1981
1975 CE – 4 aur
1976 JO – 3 aur, 1 argint, 1 bronz
1977 CE – 2 aur, 1 argint
1978 CM – 1 aur, 1 argint
1979 CM – 1 aur
1979 CE – 3 aur, 1 bronz
1980 JO – 2 aur, 2 argint
Total: 16 aur, 5 argint, 2 bronz
CE- Campionatul European, JO- Jocurile Olimpice, CM- Campionatul Mondial
Prima copertă a almanahului „Sportul” este cea din ediția 1976 după succesul de la Skien. Urmează un articol de 5 pagini în primele 10 ale almanahului despre sportiva anului 1975. Pe pagina 3 e nelipsitul portret al lui Ceaușescu, iar pe paginile 4-5 un articol politizat, cu un mesaj din partea „tovarășului” despre jocurile de la Montreal care urmau peste câteva luni. Apoi cele 5 pagini despre Nadia.
În anul 1977 Nadia a efectuat un turneu demonstrativ în 10 țări, eveniment relatat pe larg de almanahul „Sportul” pe 1978. După un alt turneu demonstrativ, în anul 1981, antrenorii Bela și Marta Karolyi au rămas în Statele Unite, despărțindu-se definitiv de gimnastele din România și mai ales de Nadia, care ar fi dorit să rămână cu antrenorii în America.
Anul 1981 a marcat și sfârșitul carierei la nivel înalt pentru Nadia, iar foștii ei antrenori, după multe greutăți pe tărâmul făgăduinței au reușit să ajungă la conducerea lotului american de gimnastică, cu primele mari succese chiar la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, unde elevele lor, Mary Lou Retton și Julianne McNamara au devenit campioane olimpice.
Campionatele europene de la Praga din 1977 au reconfirmat supremația Nadiei la individual compus, după Skien 1975 și Montreal 1976, însă la proba pe echipe Ceaușescu a decis să retragă fetele din concurs bănuind că ele vor fi nedreptățite de arbitrii. Bela Karolyi spune că Ceaușescu a comis o mare nedreptate și că româncele au predat cele 5 medalii de aur de bună voie la această probă.
Un articol din revista „Cutezătorii” relatează acest eveniment, dar susține că C.N.E.F.S. și Federația de gimnastică au hotărât retragerea echipei din competiție, nu Ceaușescu, care nu putea fi acuzat niciodată de nimic rău, desigur !
Almanahul Sportul în ediția 1978 nu ne oferă decât palmaresul de la individual compus și de la finalele pe aparate.
În 1978 la Strasbourg au avut loc campionatele mondiale la care Nadia a strălucit din nou.
Universiada de vară din 1977 desfășurată la Sofia, capitala Bulgariei, este relatată tot de almanahul „Sportul” pe anul 1978.
„Copii minune ai gimnasticii” sau moștenirea Nadiei, după părerea mea, un reportaj de suflet apărut în almanahul „Scânteia Tineretului” pe anul 1988, deci la sfârșitul anului 1987, an care consemnează la Rotterdam prima campioană mondială la individual compus din România, Aurelia Dobre.
În almanahul „Scânteia” pe 1985 a apărut un foarte interesant articol despre psihologia sportivilor în care se face referire și la Nadia Comăneci sau Ilie Năstase.
Sport Arheolog 