Primele Jocuri Olimpice de la antipozi

În perioada 22 noiembrie – 8 decembrie 1956 în orașul australian Melbourne s-a desfășurat a XVI-a ediție a Jocurilor Olimpice moderne, prima din emisfera sudică și prima pe continentul Australia, al treilea, după Europa și America de Nord, pe care se disputau întreceri olimpice. În timp se vor mai adăuga Asia și America de Sud ca și continente de disputare, iar în Australia se vor mai desfășura alte jocuri, la Sydney în 2000. De altfel, Melbourne nu este singurul oraș unde s-au desfășurat jocurile din 1956. În perioada 10 – 17 mai la Stockholm s-au desfășurat întrecerile ecvestre olimpice. Australienii nu permiteau intrarea în țară a cailor străini pentru a nu-i contamina pe cei autohtoni, după o lege britanică ! Acest fapt inedit a rămas singular în istoria jocurilor moderne.

Eroii români ai jocurilor s-au numit: Nicolae Linca la box, Leon Rotman la canoe și Ștefan Petrescu la tir, toți campioni olimpici ai acestei ediții. Nicolae Linca este singurul campion olimpic român la box până în ziua de azi.

Din cartea „Jocurile Olimpice de-a lungul veacurilor” am selectat edițiile din 1956 a jocurilor, cea de iarnă de la Cortina D’Ampezzo și cea de vară de la Melbourne, așa cum apar în paginile următoare, neavând încă o carte dedicată în întregime acestui an olimpic.

Din cartea „Constelația Olimpiadelor” am scanat articolele referitoare la această ediție a întrecerilor supreme a sporturilor, mai întăi despre Melbourne, apoi biografiile lui Nicolae Linca, Ștefan Petrescu și Leon Rotman. Sunt foarte rare edițiile de jocuri în care predomină bărbații ca și performanțe obținute.

Un articol despre povestea de aur a lui Nicolae Linca de la Melbourne din almanahul „Sportul” pe 1976.

Publicitate

Olimpiada mexicană

Postat pe 12 octombrie 2016

În perioada 12 – 27 octombrie 1968 s-a desfășurat la Ciudad de Mexico a XIX-a ediție a Jocurilor Olimpice. Ceremonia a fost deschisă de președintele Mexicului, Gustavo Díaz Ordaz. Jocurile au fost precedate de masacrul de la Tlatelolco, unde sute de studenți au fost uciși de forțele de securitate mexicane, cu 10 zile înainte de ceremonia de deschidere.

Au participat 112 de țări și 5.530 de sportivi care s-au întrecut în 172 de probe din 20 de sporturi. Altitudinea orașului Mexico, situat la 2.200 metri, a pus probleme de respirație pentru numeroși atleți.

La această ediție debutează unul din cei mai mari sportivi români din toate timpurile și care avea să participe la 5 ediții, până la Los Angeles în 1984, Ivan Patzaichin. Lia Manoliu, recordmena de participări era la a cincea ediție și singura la care avea să câștige titlul olimpic la aruncarea discului. Ea a participat la edițiile dintre 1952 și 1972. În 1984, ultima la care participa Ivan Patzaichin debuta o altă legendă a sporturilor pe apă și considerată canotoarea secolului de către federația internațională, Elisabeta Lipă-Oleniuc, care avea să participe la rândul ei tot la șase ediții ca și Lia Manoliu.

România a ocupat poziția a 13-a în clasamentul pe medalii de aur și poziția 10 în clasamentul general de medalii.

Aur

• Viorica Viscopoleanu — atletism, săritura în lungime
• Lia Manoliu — atletism, aruncarea discului
• Ionel Drâmbă — scrimă, floretă individual
• Ivan Patzaichin și Serghei Covaliov — kaiac canoe 1000m

Argint

• Ileana Silai — atletism, 800 m
• Mihaela Peneș — atletism, aruncarea suliței
• Ion Monea — box, cat. semigrea (81 kg)
• Ion Baciu — lupte greco-romane (57 kg)
• Marcel Roșca — tir, pistol viteza individual
• Dimitrie Ivanov, Anton Calenic, Haralambie Ivanov, Mihai Țurcaș — kaiac canoe, 1000 m

Bronz

• Calistrat Cuțov — box, cat. semiușoară (60 kg)
• Viorica Dumitru — kaiac canoe, 500 m
• Simion Popescu — lupte greco-romane (63 kg)
• Nicolae Martinescu — lupte greco-romane (97 kg)
• Ileana Gyulai-Drîmbă, Ana Pascu, Ecaterina Stahl-Iencic, Olga Szabo-Orban, Maria Vicol — scrimă, floretă echipe

Cartea „Olimpiada mexicană” scrisă de I. Goga și Emanuel Valeriu descrie pe larg acest eveniment sportiv din urmă cu 48 de ani.

 

Munchen însângerat

Între 26 august și 11 septembrie 1972 în capitala Bavariei s-a desfășurat cea de-a XX-a ediție a Jocurilor Olimpice de vară. München a câștigat dreptul de a organiza jocurile olimpice în iulie 1966 în detrimentul orașelor Detroit, Madrid și Montreal. A fost a doua oară când Jocurile Olimpice s-au desfășurat în Germania, după Olimpiada din 1936 de la Berlin. Au participat 121 de țări și 7.124 de sportivi. Jocurile Olimpice au fost umbrite de răpirea și uciderea a 11 atleți israelieni de către organizația teroristă palestiniană „Black September”. Doi dintre ei erau născuți în România.

Jocurile au fost suspendate pentru o perioadă de 34 de ore, a avut loc o slujbă religioasă în memoria victimelor, iar steagurile ţărilor participante au fost coborâte în bernă. În urma acestui eveniment, semnificaţia tuturor celorlalte detalii ale Jocurilor a pălit. Înotătorul american Mark Spitz a fost vedeta ediţiei, cu nu mai puţin de şapte medalii de aur cucerite (cu tot atâtea recorduri mondiale), la care se adăugau alte două de la Ciudad de Mexico, din 1968.

La München au participat în total 7.134 sportivi, din 121 ţări dintre care 1.059 femei şi 6.075 bărbaţi care s-au întrecut în 195 de probe din 21 de discipline sportive: atletism, canotaj, baschet, box, kaiac-canoe, ciclism, scrimă, fotbal, gimnastică, haltere, handbal, hochei, judo, lupte, nataţie, pentatlon modern, echitaţie, tir, tir cu arcul, volei, sporturi nautice.

În clasamentul pe medalii, primul loc a fost ocupat de Uniunea Sovietică, 50 de medalii de aur, 27 de argint, 22 de bronz, locul al doilea Statele Unite, 33 de medalii de aur, 31 de argint, 30 de bronz, locul al treilea Republica Democrată Germană, 20 medalii de aur, 23 de argint, 23 de bronz.

Almanahul Sportul pe anul 1973 alocă spațiul cuvenit acestui eveniment și succeselor sportivilor români. Luptele libere și cele greco-romane cu două medalii de aur, una de argint și una de bronz și echipajele de la caiac-canoe în frunte cu inegalabilul Ivan Patzaichin au fost la înălțime la această ediție. Pentru luptele din România a fost cea mai bună ediție a jocurilor. De asemenea echipa masculină de handbal a cucerit medalia de bronz.

Cartea „Jocurile Olimpice de la Munchen 1972” scrisă de Ilie Goga și Victor Bănciulescu povestește cu lux de amănunte întrecerile acestei ediții a jocurilor din Bavaria.

SYDNEY 2000 între extaz și agonie

În perioada 15 septembrie și 1 octombrie 2000 în orașul australian Sydney s-a desfășurat ediția XXVII-a Jocurilor Olimpice de vară. Orașul a obținut dreptul de a organiza jocurile olimpice în 23 septembrie 1993 în detrimentul orașelor: Beijing, Berlin, Istanbul și Manchester. A fost pentru a doua oară când Australia primea acest drept, prima dată fiind în 1956, când la Melbourne s-a desfășurat în premieră o ediție a jocurilor în emisfera sudică.

A fost cea mai bună prestație a sportivilor români după ediția record de la Los Angeles din 1984 și dacă am face un studiu comparativ cu această ediție poate am avea surpriza să constatăm că dacă în 1984 ar fi participat toate țările comuniste poate am fi obținut mai puține titluri olimpice și număr total de medalii decât la Sydney. Este doar o speculație sau istorie contra-factuală, cum se mai spune în termeni de științe istorice. Încă nu s-a făcut un astfel de studiu asupra posibilităților țărilor comuniste, care au boicotat acea ediție, de a obține medalii, dar atunci aceste țări aveau o pondere foarte mare la jocurile olimpice și în sport în general în frunte cu măreața Uniune Sovietică. Dintre țările comuniste doar România și China participaseră la Los Angeles, dar China încă nu era o superputere în sport în urmă cu 32 de ani. În 1984 acest rol i-a revenit României terminând pe locul secund în clasamentul neoficial pe medalii, după țara gazdă, Statele Unite.

Prima publicație care descrie pe larg în imagini acest eveniment este albumul Anul Sportiv 2000 a trustului Pro Sport, ziar care mai apare doar on-line în prezent.

A doua publicație din care am scanat paginile următoare a fost scrisă de Prof.Dr.Ioan Drăgan, care la acea dată era martor la a X-a Olimpiadă de vară a sa.

A treia carte se numește „Canguri la toate”, scrisă de Octavian Vintilă și Paul Grigoriu.

CITIUS, ALTIUS, FORTIUS !

Această serie de articole a apărut în almanahul Sportul din 1988 cu ocazia Jocurilor Olimpice de la Seul și prezintă o scurtă istorie a lor din antichitate și până la edițiile moderne dintre anii 1896-1984. Se prezintă fapte inedite, recorduri, participările sportivilor români la jocuri.

Titlul acestei serii coincide cu cel ales de mine pentru motto-ul blogului, cele 3 cuvinte în latină exprimând spiritul tuturor competițiilor sportive așa cum cele 5 culori care se regăsesc în cercurile olimpice se regăsesc în drapelele tuturor țărilor afiliate la O.N.U. și la Comitetul Olimpic Internațional.

Olimpiada californiană a recordurilor de medalii românești

Postat pe 5 august 2016

Între 28 iulie și 12 august 1984 la Los Angeles s-a desfășurat a XXIII-a ediție a Jocurilor Olimpice de vară din era modernă, ediție care constituie un veritabil record pentru sportul românesc. S-au obținut nu mai puțin de 53 de medalii, dintre care 20 de aur cu care ne-am clasat pe locul II după țara gazdă în clasamentul pe națiuni la medalii. Sporturile care au adus cele mai multe medalii sunt gimnastica, canotajul, caiac-canoe, atletismul, halterele, luptele, la fel ca la multe alte ediții. De fapt, am luat medalii la toate disciplinele sportive la care au fost înscriși sportivi români. Dacă ar fi să facem o comparație cu fotbalul este ca și cum am fi jucat finala campionatului mondial de fotbal în acel memorabil an.

Deși a fost boicotată de majoritatea statelor socialiste/comuniste, cu excepția României, Chinei și Iugoslaviei, a avut un nivel competițional ridicat, cu multe recorduri și note de 10 la gimnastică. Într-adevăr, România a trimis la Los Angeles în 1984 cea mai bună echipă olimpică din istorie. Dacă cel care conducea țara atunci cu mână de fier ar fi luat decizia de a boicota jocurile, România ar fi avut la ora actuală în palmares cu 20 de titluri olimpice mai puține, cu 16 medalii de argint mai puține și cu 17 medalii de bronz mai puține decât are acum. Ar fi fost cea mai mare nedreptate comisă vreodată sportivilor români !

Almanahul „Scânteia Tineretului” din 1984 prezintă o avancronică a întrecerilor olimpice care aveau să înceapă în iulie același an.

Zilele de 3 – 6 august au fost cele mai fructuoase, sportivii români câștigând 22 de medalii, dintre care 14 de aur.

La gimnastica feminină am obținut 5 medalii de aur din 6 probe. La finala de la bârnă 2 gimnaste din România au terminat pe primul loc câștigând fiecare medalie de aur, Ecaterina Szabo și Simona Păuca. Doar la individual compus și la finala de la paralele au câștigat gimnastele din SUA antrenate de Bela Karolyi, Mary Lou Retton și Julianne McNamara. Probabil că am fi reușit pentru prima și singura dată să câștigăm toate probele dacă antrenorul Bela Karolyi ar fi condus și la Los Angeles echipa de gimnastică feminină. Deși nu a fost antrenorul coordonator al echipei americane și nici nu i sa permis prezența în spațiul de concurs, totuși a reușit să obțină 2 medalii de aur cu gimnastele antrenate de el și de soția lui, Marta.

Cea mai importantă publicație apărută după un an de la sfârșitul jocurilor o consider cartea „Olimpiada Californiană” a lui Horia Alexandrescu dedicată în întregime acelui eveniment.