Părinții fondatori ai competițiilor sportive moderne


Postat pe 14 iulie 2016

De Ziua Națională a Franței am considerat oportun și necesar să postez ca, un omagiu, câteva pagini despre părinții fondatori ai celor mai importante competiții sportive care se desfășoară din patru în patru ani sau chiar anual. Cei mai importanți oameni care au dezvoltat sportul sunt de naționalitate franceză. Trio-ul Pierre de Coubertin – Jules Rimet – Henri Delaunay reprezintă cele mai importante nume.

Jules Rimet a fost artizanul Campionatelor Mondiale de fotbal și trofeul care îi poartă numele a fost pus în joc între anii 1930 – 1970 intrând definitiv în posesia Braziliei în 1970 după cucerirea celui de al treilea campionat mondial de către echipa națională a acestei țări. Henri Delaunay a fost Secretar General al UEFA de la fondarea acestui for european pe 15 iunie 1954 și până la moartea sa, anul următor. Prima ediție a Campionatelor Europene de fotbal a avut loc în 1960 în Franța când echipa Uniunii Sovietice devenea prima campionă europeană.

Despre baronul Pierre de Fredi Coubertin după numele său complet, părintele Jocurilor Olimpice moderne, am găsit mai multe materiale din publicațiile pe care le am și le postez în continuare.

Cartea Constelația Olimpiadelor conține o scurtă biografie despre de Coubertin.

90

01020506-070910-11Cartea Jocurile Olimpice de-a lungul veacurilor descrie pe lard odiseea acestor jocuri, din antichitate și până la edițiile celor două jocuri din 1964.

4546-4748-4950-5152-5354-55

 

Lacrimile lui Ronaldo, de durere și de fericire


Nu trebuie să ne mirăm că Portugalia a devenit noua campionă europeană, așa cum declara antrenorul ei înaintea startului competiției. Lusitanii sunt constanți la campionatele europene de-a lungul timpului, ajungând de multe ori în fazele avansate, semifinale și de două ori în finală, prima, pierdută în 2004 cu Grecia. În 1984 și 2000 au fost eliminați în semifinale chiar de către Franța, care avea să câștige trofeul de fiecare dată. În 2012 Spania elimina Portugalia în semifinale și câștiga apoi trofeul pentru a doua oară la rând.

De remarcat că acest trofeu rămâne pentru a treia oară la rând în peninsula Iberică, în Portugalia de data asta. Dacă lusitanii ar fi câștigat și în 2004, atunci am fi putut spune că Trofeul Euro a devenit Trofeul peninsulei Iberice. Polul de putere în Europa rămâne, deci, în zona iberică, dacă ne gândim că și cupele europene sunt tot în aceeași zonă.

Ronaldo a avut de suferit la finala din 2004 cu Grecia chiar pe teren propriu, a avut de suferit și aseară, dar la sfârșitul finalei a plâns numai de fericire când a ridicat trofeul european la nivel de echipe naționale după ce în urmă cu o lună și jumătate câștigase și Liga Campionilor europeni cu echipa de club Real Madrid. Accidentarea din startul finalei și schimbarea sa în minutul 24, fiind scos pe targă în lacrimi, nu îi scade din merite și cel mai probabil va mai câștiga încă un trofeu Balonul de Aur. Cine ar mai fi crezut că cel care este scos pe targă de pe teren, în lacrimi de suferință, la sfârșitul finalei va primi și ridica trofeul deasupra capului ? Oare plângea mai mult de durere sau pentru că nu mai putea ajuta Portugalia să câștige ? Spre sfârșitul meciului îl vedem dirijând echipa de pe margine, cu mai multă fervoare decât antrenorul portughez.

Se pare că lui Ronaldo îi priește cifra 1, care se tot repetă ca o coincidență stranie. Să amintim câteva situații:

  1. El este numărul 1 la Real Madrid și în echipa Portugaliei ca valoare, apoi Real a câștigat trofeul suprem european cu numerele 10 și 11 cu el în echipă.
  2. Portugalia a câștigat primul trofeu suprem european pe data de 11 iulie (deja era data de 11 când Eder a dat gol în prelungiri, după ora României), cei 11 titulari ai Portugaliei plus 11+1 rezerve au fost susținuți de cei 11 milioane de portughezi.
  3. De șase ori din cele șapte meciuri jucate de ei la Euro, au terminat la egalitate în primele 90 de minute regulamentare, luând câte un singur punct. De două ori scorul a fost 1 – 1, cu Islanda în grupe și cu Polonia în sferturi. Au câștigat doar semifinala cu Țara Galilor în timpul regulamentar de 90 de minute.

Dacă ar fi să facem un clasament pe puncte de la Euro pentru meciurile terminate de echipa lui Ronaldo în timpul regulamentar de 90 de minute, Portugalia ar fi undeva pe locul 5-6. Prima ar fi Franța cu 16 puncte, deci campioana punctelor, ca o consolare și titlul de golgheter pentru Griezmann. Țara Galilor a strâns 12 puncte, Germania 11 puncte, Italia 11, Belgia 9 puncte, iar Portugalia tot 9 puncte, golaveraj +4, la egalitate cu Belgia. Altfel, Portugalia ar fi pe locul 2 cu 13 puncte cu 4 egaluri, o victorie în 90 minute și încă 2 victorii în 120 minute.

Datorită rezultatelor de egalitate, Portugalia urcă în clasamentul FIFA doar două poziții, de pe 8 până pe 6, chiar dacă este noua regină a Europei, iar Argentina rămâne pe primul loc chiar dacă a pierdut finala Copei America. Dacă ar fi câștigat mai multe meciuri portughezii ar fi fost mai sus în clasament cu siguranță. Chile, care a câștigat Copa America se află chiar pe 5, un loc mai sus ca portughezii. Asta era valabil la data de 14 iulie 2016.

Ce a adus nou acest Euro ? Poate noul stil de a se manifesta al spectatorilor islandezi, care a fost preluat chiar și de fotbaliștii francezi, de exemplu.

Nu cred că au apărut mari jucători noi, în afară de cei care s-au remarcat deja. Pentru Griezmann a fost la îndemână să iasă golgheter având în vedere traseul până la finală, în finală fiind ca și inexistent. S-a remarcat, ce-i drept doar cu Islanda și Germania. În finală, Payet nu s-a mai remarcat decât la accidentarea lui Ronaldo din minutul 8. Bale a dus Țara Galilor până în semifinale, unde nu visa să ajungă vreodată. În rest s-au remarcat doar echipele, nu individualitățile. Portugalia a câștigat cu o apărare de fier „italiană” după faza grupelor unde a încasat 3 goluri doar de la unguri. În 1966 primise tot 3 goluri de la nord-coreeni, dar au câștigat cu 5 – 3 meciul. Probabil că succesul de acum este mai important decât locul 3 ocupat la Campionatul Mondial din urmă cu 50 de ani, dar Eusebio nu a mai trăit să-l vadă. O fi Ronaldo jucător mai mare decât Eusebio, așa cum sugera Boloni în urmă cu 14 ani ?

A căzut și mitul invincibilității franceze în fața portughezilor, mit care data din 1975, la turneele finale „cocoșul galic” fiind mai tare ca „vulturul portugalic” până în seara de 10 iulie 2016. Și ce victorie, chiar pe teren francez, la Paris. meciul în sine nu a fost spectaculos din punct de vedere fotbalistic. Singurele atacuri mai susținute au fost din partea moliilor care au invadat stadionul, iar acest lucru a dus, se pare la evoluția ștearsă a celor 2 echipe. Lăsând gluma la o parte, francezii au avut un meci greu în semifinala cu Germania și au avut o zi în minus de refacere față de portughezi, acest lucru fiind încă o explicație pentru evoluția slabă a lor în finală. E greu pentru ei să facă 3 meciuri foarte bune la rând, după succesele categorice cu Islanda și Germania.

 

 

Finala se joacă astăzi


Finala 01

O carte celebră a lui Ioan Chirilă poartă acest titlu așa cum se vede în imagine, iar Campionatul European ediția 2016 a ajuns la această fază. Pentru câteva țări precum Germania, Italia, Spania, Franța, Anglia, Portugalia meciul de închidere al unui turneu final este cel mai important, celelalte până la această fază nefiind decât meciuri preliminarii. După 50 de meciuri de la actuala ediție a Euro, numai două din aceste țări mai au emoții pentru seara de 10 iulie 2016, țara gazdă, Franța, care a jucat și meciul de deschidere și Portugalia lui Ronaldo ajunsă în finală după cinci egaluri în timpul regulamentar de 90 de minute și numai o singură victorie în cel mai pur stil italian. Victoria cu Croația a survenit în prelungiri, după minutul 115.

Portugalia a avut șansa să joace cu toate cele 5 echipe considerate revelații sau surprize, Islanda și Ungaria în grupe, pe care nu a putut să le învingă, Croația în optimi, Polonia în sferturi și Țara Galilor în semifinale, de care a trecut cu scorul de 2 – 0, fiind și singura victorie până la accederea în finală.

Până la adevărata finală s-au mai jucat cel puțin trei în rundele precedente. Prima dintre ele în optimi între Spania și Italia cu succesul „Squadrei Azzura” cu 2 – 0, o altă finală a jucat-o tot Italia în sferturi, dar cu Germania, meci memorabil încheiat cu victoria nemților după multe serii de penaltiuri. În timpul regulamentar scorul fusese 1 – 1. La penaltiuri s-a terminat cu 6-5 pentru germani. Este prima dată când Germania elimină Italia la un turneu final, european sau mondial. Apoi o altă finală a fost și în semifinale, între Germania și Franța care nu bătuse Germania din 1958 într-un meci oficial.

Am nimerit o singură semifinală, cea dintre Franța și Germania, însă nu am nimerit niciuna din finaliste la pronosticul de dinainte de startul competiției. Am mizat pe campiona mondială, Germania, pentru victoria din finală, însă accidentările și gafele din apărare au dat drept câștigătoare a finalei din semifinale echipa Franței care a jucat cele mai bune meciuri tocmai spre fazele finale, sfertul cu Islanda, de care a trecut cu 5 – 2 și apoi semifinala cu nemții pe care a învins-o tot cu 2 – 0 ca și Portugalia în cealaltă semifinală. Acum Franța este marea favorită și pentru mine dacă face un meci la fel de bun și în finală contra lui Ronaldo.

Despre Portugalia consider că a avut și noroc ca să ajungă în finală având în vedere că în grupe a fost de 3 ori pe punctul de a fi eliminată de echipa Ungariei în cel mai spectaculos meci de la această ediție, meci încheiat la egalitate, scor 3 – 3, după ce Ungaria a condus de trei ori. Dacă ar fi pierdut ar fi fost eliminată încă din aceea seară. Tot atunci a mai avut o dată noroc pentru că Islanda a învins Austria și a trimis Portugalia pe locul 3. Dacă echipa lui Ronaldo ar fi terminat pe 2, ar fi jucat în sferturi cu Franța și nu se știe dacă mai ajungea în finală. Așa au avut un traseu mai accesibil, cu Croația în optimi care s-a bătut singură nejucând nimic sau păcălind fotbalul ca și România în meciul cu Elveția, cel puțin. Apoi a eliminat Polonia la penaltiuri după încă o egalitate și în semifinale Țara Galilor, unde cred că abia atunci a început turneul final cu adevărat pentru Ronaldo. Să-l vedem în finală contra „Griezmannschaft-ul” Franței.

Mă bucur totuși pentru că România a reușit cel puțin un meci bun contra echipei gazdă și finalistă și probabil viitoarea campioană europeană, chiar dacă a pierdut pe final de meci. Cealaltă echipă cu care am ținut, Ungaria a avut de 3 ori șansa să schimbe cealaltă finalistă și să trimită Portugalia acasă încă din grupe. Cel puțin a câștigat grupa surprizelor în care ocupanta locului 3 a ajuns în finală, iar echipa de pe locul 2, Islanda, a eliminat Anglia în optimi. Dacă ar fi ocupat locul 3 nu cred că ar fi putut trece de Croația, dar cu Anglia poate ar fi reușit să dea lovitura, ca și Islanda. Sunt doar simple speculații pentru că niciun meci nu seamănă cu altul.

„Dracii roșii” interziși în Eden de galezii lui Bale


La începutul turneului final Euro 2016 din Franța nu m-aș fi gândit că s-ar putea să avem o finală între două debutante, dar acest lucru se poate realiza, întrucât Țara Galilor și Islanda sunt pe părți diferite ale tabloului sferturilor și eventual semifinalelor. Galezii mai au de trecut un hop ca să ajungă în Eden, adică în finală după ce au eliminat Belgia cu 3 – 1, iar islandezii pot trece de Franța, iar apoi de Germania sau Italia în semifinale pentru a fi a doua echipă debutantă calificată în finala de pe 10 iulie. Totul este posibil după ce am văzut neputința belgienilor în sferturi în fața trupei lui Gareth Bale, care își va reîntâlni colegul de la Real Madrid în semifinale, adică pe Cristiano Ronaldo. Să vedem care va fi mai tare. Încă au rămas în competiție 4 echipe pe care am mizat că ar putea câștiga turneul, în primul rând Germania, apoi Portugalia, Italia și Franța. După atâtea lupte, drame, dezamăgiri și surprize, nu e nimic mai banal decât ca nemții să se impună în finală. Ei au jucat constant bine, iar dacă o vor face tot așa vor câștiga și finala. Dar până atunci trebuie să treacă de italieni, apoi, probabil de francezi în semifinale și în finală, de Bale sau Ronaldo.

Totuși dacă Țara Galilor și Islanda vor juca finala, ele nu vor face decât să egaleze performanța de la prima ediție de Euro din 1960, când, bineînțeles, ambele finaliste erau debutante în competiție, dar performanța de acum ar fi totuși o bombă mai mare decât ce au făcut danezii în 1992 sau grecii în 2004, deoarece ambele țări sunt cele mai mici ca populație, cel puțin, ajunse la o performanță atât de mare. Galezii numără puțin peste 3 milioane, iar islandezii vreo 330000 numai. Poate vom vedea în viitor și o finală între San Marino și Gibraltar, cele mai mici țări ca populație și ca fotbal din Europa.

 

„Dracii roșii”de la „Hazard” la „Eden” după ce spulberă Ungaria în optimi


„Dracii roșii” au spulberat Ungaria în optimi cu 4 – 0, deși acest lucru s-a realizat cam în ultimele 10 minute din meci, până atunci ungurii au pus probleme în atac având mai multe ocazii de a egala, dar forțele erau mult prea inegale ca acest lucru să se realizeze. Fabuloșii jucători belgieni conduși de Eden Hazard au făcut ce au vrut cu apărarea maghiară, care  oricum nu era cel mai tare compartiment. Oricum evoluția maghiarilor a fost meritorie la acest Euro după ce a câștigat grupa și a condus Portugalia de 3 ori. Cine știe, dacă ar fi picat cu slovacii, englezii, croații sau Irlanda de Nord în optimi, poate că ar fi reușit să treacă și de optimi, dar oricum au ieșit mult mai bine decât România, Rusia, Ucraina sau vecinii lor austrieci.

Italia obligă Spania să abdice după 8 ani de domnie în Europa. Spaniolii pierd și coroana europeană după cea mondială în urmă cu 2 ani, în Brazilia, iar anul acesta vom avea o nouă campioană europeană.

Anglia o ține din Brexit în Brexit în Europa, astfel încât „aisbergul islandez” scufundă „perfidul Albion” și dă lovitura deceniului învingând cu 2 – 1, realizând o surpriză mai mare decât Grecia în 2004, după părerea mea. După ce Irlanda de Nord a ieșit și Anglia a făcut la fel, mai rămâne Țara Galilor, cel puțin până la sfertul cu Belgia. Vom vedea dacă vom avea un Brexit total sau Bale va mai juca și în semifinale. Galezii au zis NU Europei și DA fotbalului, cam la fel cum au făcut danezii în 1992. Galezii au votat pentru ieșirea din U. E. deși poate că mulți regretă deja acest lucru.

Umilință cât Mareea Neagră !


O lege a lui Murphy zice că: „Ce începe bine, se termină prost, iar ce începe prost, se termină și mai prost” !

Cam așa a fost traseul României și evoluția la Euro 2016. Am început bine meciul de deschidere cu Franța, până la golul fabulos al lui Payet, iar jocul, deși pierdut, ne dădea speranțe pentru celelalte meciuri, cu Elveția și Albania. Meciul cu Elveția a început, de asemenea bine, dar acest bine s-a terminat la pauză, iar după aceea a început degringolada și neputința de a mai face ceva, neputință care s-a continuat pe tot parcursul meciului cu Albania. Începând cu repriza a doua cu Elveția, nu am mai jucat nimic, nu am avut nicio tactică și viziune asupra jocului, jucătorii extenuați după atâtea și atâtea meciuri pe banca de rezerve a echipelor de club la care joacă, de parcă ei ar fi jucat 70 de meciuri la club, nu spaniolii care au jucat toate finalele de cupe europene din acest an, de exemplu. De data asta nu am mai avut noroc de un penalti pentru că urciorul nu merge de multe ori la apă. Mareea Neagră s-a numit Albania în seara de 19 iunie 2016, aceasta evoluând în tricouri negre deși țara se numește Albania, iar culoarea ei tradițională este cea roșie atât pe drapel cât și pe echipament.

Pe 18 iunie 1990 terminam la egalitate cu Argentina și obțineam calificarea în optimile Coppei del Mondo din Italia, iar tot pe 18 iunie, dar în 1994, învingeam Columbia cu 3 – 1 la World Cup. Pe 20 iunie 2000 ne calificam în dauna Angliei în sferturile Euro, prima calificare din grupe la competiția europeană. Între aceste date va rămâne data de 19 iunie 2016 ca o pată neagră pe obrazul fotbalului românesc după o asemenea umilință. Nu mai putem spune că suntem înaintea albanezilor, fie în Balcani, fie în Europa, căci până și ei ne-au depășit la fotbal și probabil și în alte domenii.

Deci România s-a înecat în Mareea Neagră, desigur cel mai umilitor rezultat obținut la vreo ediție a Euro, iar Albania a scris istorie, obținând prima victorie la un turneu final și chiar primul gol marcat. La numărul de victorii la Euro suntem la egalitate cu albanezii, în sensul că singura noastră victorie de la toate turneele finale europene la care am participat datează din 2000, când am bătut Anglia cu 3 – 2, golul victoriei fiind marcat de Ionel Ganea din penalti. De data asta am obținut două penaltiuri, ambele transformate, dar nu ne-a ajutat la nimic.

În 2008 am avut cam aceeași evoluție, însă adversarele erau mult mai bine cotate, toate 3, deși singurul gol înscris acolo i-a aparținut lui Mutu din acțiune, nu din penalti ca aici. Un penalti transformat atunci în meciul cu Italia tot de Mutu ne-ar fi adus calificarea în sferturi. N-a fost să fie nici atunci și cu atât mai puțin acum.

Nu pot scrie aici: „Cinste învingătorilor, onoare învinșilor”, ci doar, „Cinste învingătorilor” !

Al doisprezecelea jucător și fanatismul


În anii 1980 apărea în celebra revistă belgiană pentru copii „Tintin” o bandă desenată pe patru pagini numită „Jucătorul nr. 12” inspirată parcă din luptele de stradă dintre „hooligans” englezi și comandourile rusești de la Marsilia și apoi pe stadion la meciul dintre Anglia și Rusia de la Euro 2016 așa cum mai făcuseră englezii și la Campionatul Mondial din 1998, tot la Marsilia. Eu am varianta în spaniolă a acestui număr din „Tintin” pentru cei care știu această limbă. În această interesantă bandă desenată se face referire la mai multe meciuri de fotbal din cupele europene și curse cicliste din Turul Franței în care Jucătorul nr. 12 a avut un cuvânt de spus, printre care și finala Cupei Campionilor din 1975 care a avut loc la Paris între Bayern Munchen și Leeds United. Abia peste 10 ani avea să urmeze momentul Heysel, când 39 de italieni mureau striviți pe acest stadion din Bruxelles tot la finala Cupei Campionilor dintre Liverpool și Juventus Torino, iar apoi toate cluburile engleze aveau să fie interzise în competițiile europene timp de 5 ani.

Se pare că suporterul englez se simte genetic îndreptățit să fie stăpân pe orice stadion în orice colț de lume, probabil că acest spirit de violență și dorință de a stăpâni a făcut posibil faptul ca o țară cât România să cucerească un sfert din suprafața întregului glob, adică să clădească Imperiul Colonial Britanic. Nimeni nu trebuie să fie mai mare și mai tare decât acei „hooligans” englezi care au asediat Marsilia. Pe stadion, însă, comandourile rusești au făcut legea cu acele rachete de semnalizare pentru care echipa Rusiei a fost eliminată cu suspendare de la Euro, adică în cazul unei recidive, echipa va pleca acasă chiar dacă se va califica în optimi.

Meciul în sine a fost mult mai „piano” (liniștit) terminându-se la egalitate, 1 – 1.

1234

P. S. după etapa a doua a grupelor:

Englezii și rușii nu au fost singurii care au creat probleme forțelor de ordine din Franța, ci și croații, care, practic, și-au distrus „idolii”, adică echipa de fotbal a avut de suferit pierderea a două puncte în meciul cu Cehia din etapa a doua a grupelor după întreruperea meciului pentru că suporterii au aruncat cu petarde aprinse pe teren. Chiar și românii au fost, se pare sancționați pentru aprinderea unor torțe pe stadion. Ungurii au pățit la fel pentru manifestări necivilizate pe stadion.

Despre meciul de deschidere al campionatului european, mi se confirmă cel puțin o previziune pe care am avut-o, acea că nu văd Franța ca favorita nr. 1. La primul impuls mizasem pe victoria Franței cu 2-1, dar apoi am zis să fiu mai patriot și mai darnic cu românii și am pus 1 – 1 pe acea simulare postată cu o zi înainte de meci. Execuția spectaculoasă a lui Payet mi-a stricat până la urmă pronosticul și ne-a stricat bucuria de a avea măcar un punct după primul meci, punct pe care l-am fi meritat cu prisosință. Mulți spun că la primul gol al francezilor a fost și un pic de fault la portar, dar parcă mai văzusem faza asta de două ori, prima dată în sfertul de finală cu Suedia de la World Cup 94 și în alt meci de debut cu Franța, la Euro 96. Se vede că am fost foarte aproape să ghicesc scorul, așa cum l-am ghicit pe cel dintre Elveția și Albania, 1-0. E singurul rezultat care mi-a ieșit după primele 4 meciuri. Am pus multe scoruri de 1-0 și 2-1, adică cele mai frecvente scoruri și se pare că această ediție confirmă aceste rezultate strânse. Am pus 1-1 la Țara Galilor cu Slovacia și a fost 2-1 pentru galezi, iar la Anglia-Rusia am pus 1-0 pentru englezi și ultimul minut al prelungirilor mi-a stricat și acest pronostic, terminându-se 1-1.

Pot să trag câteva concluzii înainte de ultimele meciuri din grupe:

  1. M-am înșelat în privința Spaniei, pe care o consideram mai slabă și mai lipsită de motivație pentru un al treilea titlu consecutiv, dar au câștigat primele două meciuri din grupă, cu Suedia și Turcia, fără să primească gol și marcând patru. Dacă vor juca în continuare la fel, vor ajunge departe și la această ediție a europenelor.
  2. Mă bucur că Ungaria este cea mai plăcută surpriză dintre echipele mai slabe și conduce în grupa ei înainte de ultimul meci și se pare că este deja calificată în optimi după ce a învins Austria cu 2 – 0 în primul meci și a remizat cu Islanda, scor 1 – 1. Ar fi putut câștiga deja grupa dacă ar fi învins și în acest meci.
  3. Cea mai mare dezamăgire dintre echipele mari o reprezintă Portugalia, neputincioasă în primele două meciuri, ratând chiar și un penalti prin Ronaldo în meciul cu Austria. Sper să nu își revină nici în ultimul meci din grupă cu Ungaria și acest meci să se încheie tot la egalitate. Ar ajuta atât Ungaria să câștige grupa, cât și România, care învingând Albania ar acumula mai multe puncte decât Portugalia în cazul unei remize cu Ungaria.
  4. Belgia și-a revenit câștigând cu 3 -0 împotriva Irlandei după dezamăgirea din primul meci, cel cu Italia, pierdut cu 2 – 0. Celelalte echipe mari mi-au confirmat așteptările conducând în grupele lor și fiind ca și calificate în optimi: Franța, Germania, Anglia, Italia, Spania.

 

 

 

 

Pronostic EURO 2016


    Vineri, 10 iunie 2016 începe a 15-a ediție a Campionatului European de Fotbal la nivel de echipe naționale, iar echipa României are onoarea de a participa la meciul de deschidere de pe Stade de France din Paris, în compania echipei Franței, onoare pe care nu a mai avut-o la niciun turneu final european sau mondial la care a participat până în prezent. Cel puțin dacă nu va participa la vreun meci de închidere (finală) prea curând, măcar la unul de deschidere să joace după atâtea turnee finale. Nu cred că ar putea repeta performanța Greciei din 2004 care a avut aceeași misiune și onoare în Portugalia, iar la sfârșitul turneului a avut onoarea și mai mare să câștige meciul de închidere, tot în compania țării gazdă, Portugalia. În meciul de deschidere câștigase cu scorul de 2 – 1, iar în finală cu 1 – 0. Acum Franța ar avea forța să ajungă până în finală dacă nu va întâlni Germania până atunci, dar România nu are jucătorii Greciei din 2004 ca să poată produce surpriza ca în 2004, 1992 (Danemarca) sau 1976 (Cehoslovacia).
    Văd Germania facând dubla după 42 de ani, prima dată între 1972-1974. Cred că au cea mai bună echipă națională de pe continent. Spania este cam uzată și moral (jucătorii nu mai au aceeași motivație de a câștiga după două succese consecutive) și mai ales fizic (având un sezoan greu în campionat și cupe europene pe care le-au câștigat), vechea gardă a îmbătrânit (Iniesta, Casillas, Fabregas, Pique, Ramos), iar celelalte pretendente n-au forța să treacă de Germania în momentul de față. Mi-aș dori ca România și Ungaria să treacă de grupe și să ajungă în optimi.
     Sentimental, mi-aș dori o finală România – Ungaria, ca la finala Ligii Campionilor la handbal feminin, dar este imposibil valoric, doar dacă am lua echipele Ungaria 1954 și România 1994 aș putea spera la o asemenea finală. Totuși în 1972 am avut un sfert de finală la Euro între aceste două echipe, când ambele țări și-au egalat cea mai mare performanță la Euro, Ungaria în semifinale (la ediția din 1964 a terminat pe locul 3), iar România în sferturi (la egalitate cu edițiile din 1960 și 2008 când a ajuns între primele opt echipe ale Europei).
    În 1960 am fost eliminați în sferturi de Cehoslovacia cu scorul general de 5 – 0, după două manșe. Peste 2 ani cehoslovacii aveau să ajungă până în finala Campionatului Mondial din Chile. În 2000, după ce am trecut de grupe învingând Anglia cu 3 – 2 în meciul al treilea, am pierdut cu Italia în sferturi cu 2 – 0. În 2008 am avut cea mai grea grupă, valoric, cu Italia (campiona mondială de atunci), Franța (vicecampiona mondială de atunci) și Olanda (viitoarea vicecampioană mondială de peste 2 ani). Grupa aceasta a semănat cu cea de la Guadalajara, de la Campionatul Mondial din 1970.      
    Poate voi posta un material de la celebrele meciuri România – Ungaria din 1972. 
    În linkul următor am făcut un pronostic și o simulare a tuturor rezultatelor până la finală pentru actuala ediție:
    Acest pronostic-simulare ne dă traseul Germaniei care întâlnește Belgia în sferturi și Franța în semifinale, chiar în condițiile în care Germania, Franța și Belgia câștigă grupele în care joacă, iar România ar putea întâlni Polonia în optimi dacă termină pe locul 2 în grupă și Polonia termină tot pe 2 în grupa ei. Altfel, de pe locul 3 am putea întâlni Germania în optimi dacă va câștiga grupa ei. Dacă am câștiga grupa în care jucăm, am putea întâlni mai departe Ucraina, dacă aceasta ar termina pe 3 în grupa ei. Nu știu cât de încântați ar fi belgienii să dea peste nemți în sferturi, iar francezii în semifinale. Aici, poate, ar fi cheia chiar a meciului de deschidere, în sensul că pentru ei nu ar fi o tragedie să termine pe locul 2 în grupă și să evite Germania într-o posibilă semifinală. Pe cealaltă jumătate de tablou ar fi Spania, Anglia sau Portugalia, oarecum mai la îndemână decât Germania, cel puțin până în finală, dacă ar termina pe 2, iar noi sau Elveția am câștiga grupa. Presupun că și Germania și-ar dori să întâlnească Franța abia în finală sau deloc, nu mai devreme, însă vom vedea pe 21 iunie cine cu cine va juca în optimi și mai departe.
    Din punct de vedere al valorii loturilor clasamentul meu de la Euro 2016 ar fi următorul pentru careul de ași:
1. Germania
2. Franța
3. Belgia
4. Spania
    Însă pretenții la titlul suprem mai au, ca întotdeauna, Italia, Anglia, chiar și Portugalia.

De la EURO 84 la EURO 2016


Cu câteva zile înainte de startul celei de a XV-a ediții a Campionatului European de fotbal am scanat câteva materiale legate de această temă, anume almanahurile Sportul 1984 și 1985.

Pentru prima oară, Campionatul European se va juca între 24 de echipe, deoarece până atunci se folosise formatul cu 16 echipe, format care a început în 1996. Sub acest nou format, echipele vor fi împărțite în șase grupe a câte patru echipe, după care vor urma fazele eliminatorii. 19 de echipe i s-au alăturat Franței, gazda acestui turneu, după încheierea grupelor. Barajul a decis, în noiembrie 2015, și ultimele patru echipe calificate.

Franța ne priește mai mult decât orice altă țară în privința calificărilor obținute la turneele finale găzduite aici pentru că deja România a participat la 3 astfel de turnee, în 1938, 1984 și 1998, anul acesta fiind pentru a patra oară. Singura dată când nu am participat a fost chiar la debutul competiției Euro în 1960 când se calificau doar patru țări. Din punct de vedere al performanțelor fotbalistice obținute în Franța, doar în 1998, la Campionatul Mondial, ne-a priit, iar atunci am reușit să câștigăm în premieră o grupă preliminară, fără înfrângere și învingând Anglia cu 2-1 în meciul al doilea când am și obținut calificarea mai departe în optimile competiției mondiale. În primul meci al grupei învinsesem Columbia cu 1-0 printr-un gol spectaculos marcat de Adrian Ilie, iar în ultimul meci din grupă am remizat cu Tunisia, scor 1-1. În optimi am pierdut cu Croația cu 1-0 printr-un penalti transformat de Davor Suker. În contrast cu aceasta, în 1938 am avut cea mai slabă prestație la un Campionat Mondial, fiind învinși de Cuba, o țară care nu a contat pentru lumea fotbalului. Atunci am jucat doar două meciuri, ambele în compania Cubei, care ne-a eliminat cu 2-1 după ce am condus de două ori în primul meci, încheiat la egalitate 3-3 și apoi la rejucare, din nou, prin golurile celebrei triplete române, Bindea-Baratky-Dobay.

Acum să revenim la competiția europeană, prima la care România s-a calificat după meciurile din preliminarii. Primele imagini sunt scanate din diverse almanahuri apărute în 1983 și 1984.

1271283063073083090102

Almanahul Sportul din 1984 a prezentat pe larg acest turneu final, fiind subiectul principal al publicației, așa cum se poate vedea în imaginile următoare. De aici începe cronica din almanahul Sportul din 1984 a evenimentului din Franța.

001042043044045046047048049050051052053054055056057058059060061062063064065066067068069070

075076077078079080081082083084085086087088089090091092093128129130131132133134135136137138139140141181182

Multe speranțe, puține realizări într-o grupă grea, dar nu putea fi altfel din moment ce se calificau decât opt echipe. Am reușit doar un egal cu Spania care avea să ajungă până în finală. Ca să reușim același lucru anul acesta am avea nevoie de trecerea de faza grupelor și apoi calificarea în sferturi ceea ce pare mult mai puțin probabil decât speranța pe care o aveam de a trece de grupe în 1984. Nu mai avem o echipă valoroasă ca cea din 1984 sau 1996 sau 2000, ci mai degrabă una care se apropie de valoarea celei din 2008 când am participat la ultimul turneu final de fotbal și am avut poate cea mai grea grupă judecând după numele adversarelor și a locurilor deținute de ele la momentul respectiv. Am jucat atunci cu Italia, campioana mondială, Franța, vicecampioana mondială și Olanda, vicecampioana mondială de la următorul turneu final din Africa de Sud din 2010.

Performanța sportivă răsunătoare avea să vină peste doar două luni, în august 1984, la Los Angeles, unde România s-a clasat pe locul doi la medalii și puncte obținute în total, după Statele Unite. Despre această competiție va urma o postare foarte curând, ca o avancronică la Olimpiada de la Rio care bate la ușă și la care avem mult mai puține speranțe de victorii decât în urmă cu 32 de ani.

Acum urmează scurta cronică a competiției fotbalistice desfășurate în urmă cu 32 de ani, cronică din același almanah Sportul, din 1985, în paginile 130-131 și de la 150 la 156. Ediția 1984 a almanahului are subiect principal Euro 84 spre deosebire de Olimpiada de la Los Angeles, iar ediția din 1985 acordă majoritatea spațiului în paginile sale competiției mondiale a sporturilor din California și foarte puține pagini întrecerii fotbalistice din Franța, pe bună dreptate, desigur. De remarcat dubla sau eventul realizat de echipa de fotbal a Franței în 1984, titlul european și titlul olimpic la Los Angeles.

123124125126127128129

130131150151152153154155156