Simona – Campioană la Roland Garros


Postat pe 9 IUNIE 2018

În sport, ca și în afaceri sau în dragoste, șansa, norocul și victoria până la urmă le revine celor ce îndrăznesc mai mult și luptă până la capăt ! Milimetrul de șansă pierdut în finala din 2017 i-a revenit de data aceasta Simonei și de data asta a câștigat și a meritat să câștige din plin.

SIMONA HALEP  a demonstrat la Openul Franței din 2018 că ESTE CEA MAI BUNĂ JUCĂTOARE din lume a momentului, nu numai lider mondial în clasamentul feminin WTA. Meciurile din sferturi cu Angelique Kerber, semifinale cu Garbine Muguruza și desigur marea finală cu Sloane Stephens au demonstrat că este cea mai bună jucătoare a lumii în anul 2018, tocmai în anul Centenarului României Mari.

După 40 de ani de pauză o româncă izbândește la Roland Garros, după Virginia Ruzici și după trei finale pierdute în acest răstimp de cele două jucătoare. Simona a câștigat la simplu juniori în 2008 turneul parizian.

În 1978 Virginia Ruzici jucase toate finalele posibile, simplu, dublu și dublu mixt și câștigase două, la simplu și la dublu. Turneul parizian este cel preferat de românce, ele mai jucând și finalele de simplu din 1977 prin Florența Mihai și Virginia Ruzici în 1980, pe lângă cele pierdute de Halep în 2014 și 2017. Turneul parizian a mai fost câștigat și de Ilie Năstase la masculin.

În România terenurile care predomină sunt cele de zgură atât la turnee cât și cele de antrenamente, iar asta ar fi explicația pentru performanțele din marile turnee pe această suprafață ale românilor.

Rezultatul finalei din 2018 a fost 3-6, 6-4, 6-1, dar meciul a fost realmente senzațional, cu răsturnări de scor și multă multă tensiune așa cum este de așteptat să se întâmple într-o finală de Mare Slam. Nu trebuie uitat nici performanța Mihaelei Buzărnescu, ea ajungând până în optimi unde a pierdut cu Madison Keys, după ce în turul 3 o învingea pe Elina Svitolina. Este cea mai bună performanță a Mihaelei într-un turneu de Mare Slam.

simona-halep

Multe felicitări atât Simonei Halep cât și Mihaelei Buzărnescu pentru performanțele obținute și mult succes în continuare tuturor celorlalte românce din circuitul WTA la turneele care urmează !

Roland Garros


Postat pe 28 mai 2018

În perioada când se desfășoară Open-ul Franței mi s-a părut potrivit să postez o serie de cartonașe cu jucători ATP din anii 1980-1990, câțiva foarte celebri, foști lideri și foști câștigători de Grand Slam-uri, printre care și celebrul turneu parizian. Nu am cartonașe cu jucătoare WTA, doar jucătorii din imaginile de mai jos.

Să mai nădăjduim că Simona Halep a noastră va izbândi de data asta să-și realizeze unul dintre vise și obiective ale carierei, acela de a câștiga un Grand Slam. A fost foarte aproape chiar la începutul anului 2018 la Australian Open, unde a pierdut a treia finală la rând. Poate că a patra va fi încununată cu succes, ceea îi doresc să aibă din plin la Paris în 2018 ! Deja câștigătoarea din 2017, Yelena Ostapenko a fost eliminată din primul tur, pierzând 1990 de puncte din 2000 acumulate după victoria din 2017.

IMG_001aIMG_0001aIMG_0002aIMG_0003aIMG_0004aIMG_0005aIMG_0006aIMG_0007aIMG_0008IMG_0009a

JOCURILE OLIMPICE DE IARNĂ


Postat pe 9 februarie 2018

Între 9 și 25 februarie la PyeongChang, în Coreea de Sud, au loc întrecerile celei de-a XXIII-a ediții a Jocurilor Olimpice de iarnă. În 2016 am postat o carte și despre Jocurile Olimpice de Iarnă. Acolo am menționat și palmaresul sportivilor români, incomparabil mai slab decât cel al edițiilor de vară. Nici de această dată nu avem prea multe speranțe, performanțele sportive sunt modeste, dar miracole au existat la toate edițiile indiferent dacă au fost de vară sau de iarnă. Dacă va apărea vreo medalie pentru delegația din România, fie chiar și de bronz, ar fi extraordinar, după 5 decenii de secetă. Singura medalie s-a obținut în 1968 la Grenoble în proba de Bob 2.   Ar fi fantastic pentru anul centenar al României Mari, mai ales că România nu va participa la Campionatul Mondial de fotbal din Rusia din acest an. Doar performanțele Simonei Halep și ale altor jucătoare la tenis, ale echipei de handbal feminin C.S.M. București și ale jucătoarelor de tenis de masă ne-au mai bucurat în 2018. În anul semicentenar al României Mari, 1968, s-a obținut acea medalie de bronz la Grenoble, poate în anul centenar va aparea una de argint, pe lângă posibilele succese ale tenisului și handbalului feminin. Deja am câștigat Liga Campionilor și locul 3 la tenis de masă prin Bernadett Szocs și Eliza Samara. Urmează posibile succese și la handbal prin C.S.M. care poate repeta performanța fetelor la tenis de masă și apoi ale Simonei Halep în marile turnee de tenis.

Le doresc tuturor mult succes !

Ca fapte inedite putem menționa două. Primul că țara organizatoare a ediției trecute de la Soci a fost suspendată de la actuala ediție, sportivii ruși urmând să participe sub steagul olimpic, iar în caz de succese se va intona imnul olimpic și nu cel al Rusiei. Al doilea fapt este că sportul unește ceea ce politica divizează. Delegațiile celor două Coreei vor defila împreună la ceremonia de deschidere și de închidere sub un singur drapel, cel al peninsulei Coreea unificate ! Dictatorul din Coreea de Nord, Kim Jong-un, a permis participarea sportivilor în acest mod și chiar a trimis o delegație oficială și suporteri ai sportivilor din nord participanți. De altfel orașul PyeongChang se află la numai 80 km față de granița nord-coreeana. Cel puțin la hochei pe gheață feminin sportivele din cele două țări vor participa ca o singură echipă !

 

 

Simonissima !


Postat pe 9 octombrie 2017

Data de 9 octombrie 2017 consemnează în mod oficial încă un succes uriaș pentru sportul românesc, mai exact pentru tenisul românesc, în sensul că în clasamentul mondial WTA feminin pe prima poziție urcă prima jucătoare din România în această postură, SIMONA HALEP, care după 4-5 încercări doar în anul 2017 reușește ceea ce alte mii și mii de alte jucătoare din circuitul WTA de tenis feminin nu au reușit și nu vor reuși niciodată. Practic încă de sâmbătă 7 octombrie Simona și-a câștigat dreptul pe merit de a urca pe prima poziție după victoria revanșă împotriva letonei Alionei (Yelenei) Ostapenko în două seturi, 6-2, 6-4. Ostapenko a privat-o de această poziție încă de acum 4 luni când a învins-o în finala de tristă amintire pentru Simona de la Roland Garros. Atunci a fost prima șansă ratată de a urca în fotoliul de lider, apoi au mai urmat 3-4 ocazii ratate. Săptămâna care a adus-o pe Simona pe primul loc în lume a fost una a revanșelor luate împotriva unor jucătoare în fața cărora a pierdut anul acesta și în anii trecuți. Cea mai importantă revanșă de luat era la Maria Sharapova cu care pierduse de șapte ori în trecut printre care și finala de la Roland Garros din 2014, apoi a urmat rândul Dariei Kasatkina să se plece în fața Simonei după numai o săptămână de la victoria împotriva ei. Meciul din semifinala de la Openul Chinei de la Beijing a consfințit a treia revanșă pe care Simonissima a dorit să o ia împotriva letonei care i-a luat laurii de la Paris.

Magia cifrei 1

După Ilie Năstase la simplu masculin între 1973-1974 și Horia Tecău la dublu masculin în 2015, Simona este prima dintre fete din țara noastră care urcă pe prima poziție din circuitul WTA feminin. Să sperăm că va rămâne cât mai multe săptămâni acolo. Deja s-au făcut calcule în privința șanselor, dacă ar fi câștigat și finala de la Beijing unde ar mai fi acumulat vreo 650 de puncte, ca la sfârșitul sezonului să mai fie pe primul loc. Acum ar trebui să câștige Turneul Campioanelor de la Singapore pentru a fi sigură că va rămâne acolo cel puțin până spre sfârșitul lunii ianuarie 2018 când va urma primul Grand Slam, la Autralian Open.

Ziua de 9 octombrie 2017 trebuie să se alăture altor zile sub magia cifrei 1 din istoria sportului românesc cum ar fi 23 august 1973 – Ilie Năstase, 18 iulie 1976 – Nadia Comăneci sau 7 mai 1986 – Steaua București. Criteriile de clasificare diferă de la sport la sport dar magia locului 1 în lume este numitorul comun pentru toate sporturile și toate domeniile de activitate din viață.

182

Să sperăm că poziția Simonei din clasamentul WTA este un stimulent pentru celelalte jucătoare din România pentru a crește în randament și clasament, avem 4 jucătoare în primele 100 și 10 în primele 200 care se pot măcar apropia de performanța Simonei care a dovedit că se poate, în ciuda constituției fizice, să ajungi în cea mai înaltă poziție.

Să sperăm totodată că reușita Simonei este un imbold pentru mulți copii pentru a face tenis, cine știe poate peste 10-15 ani să apară o Academie de Tenis Simona Halep la Constanța sau București după modelul Academiei de Fotbal a lui Hagi, unde alți potențiali numărul 1 să se poată antrena și învăța de la cea mai fragedă vârstă. Tenisul pretinde multe investiții și sacrificii, dar dacă ajungi sus de tot roadele vor veni cu siguranță. În momentul de față nu știu alt sport din care fetele să câștige mai mulți bani decât din tenis. La băieți ar mai fi fotbalul, automobilismul, boxul, hocheiul, golful sau baschetul profesionist.

Iată un articol din revista Cutezătorii din 16 noiembrie 1978 în care apar câteva tinere speranțe, una dintre ele chiar pe coperta revistei, Ionuț Șesu din Târgoviște, ajuns triplu campion național, dar mai puțin cunoscut internațional, în anii 1980-1990. Din păcate în anul 2015 a decedat la vârsta de numai 50 de ani, după cum aflăm într-un articol din următorul link:

https://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=6&cad=rja&uact=8&ved=0ahUKEwj7zdfU-uXWAhUBLFAKHTnWDMkQFghHMAU&url=http%3A%2F%2Fwww.gazetadambovitei.ro%2Fsport%2Fs-a-stins-din-viata-fostul-campion-national-la-tenis-targovisteanul-ionut-sesu-va-fi-inmormantat-la-targoviste%2F&usg=AOvVaw1vAx6–r509AZ7wsb9wGxC

IMG_0019

În imaginile de mai sus Ionuț, la vârsta de numai 11 ani apare lângă marele Bjorn Borg, numărul 1 ATP la momentul acela, venit în România, cred că este singurul lider ATP al momentului care a ajuns în România, în afară de Ilie Năstase, desigur, iar acum la feminin Simona Halep.

Din păcate în România nu s-au organizat turnee mari la care să participe jucătoare din Top 10 sau 20, ci jucătoare din Top 100 cel mult, cum ar fi Carla Suarez-Navarro, Julia Goerges sau Anastasia Sevastova, în afară de jucătoarele din România.

Tenis și Universul copiilor


Mi-aș fi dorit să scriu în această postare despre noul număr 1 mondial în clasamentul WTA, dar nu încă nu este momentul, încă Simona Halep sau chiar altă jucătoare din România mai trebuie să aștepte până să fie egala lui Ilie Năstase. Dacă ar fi participat la turneul BRD Bucharest Open și ar fi ajuns până în semifinale sau finală, Simona Halep ar fi fost începând din 24 iulie 2017 noua lideră mondială, măcar și pentru o săptămână. Am sperat ca la Wimbledon Simona să ajungă mai departe decât cu un an în urmă și totodată să ajungă lideră în clasamentul WTA. Halep nu numai că trebuie să își apere punctele acumulate în turneele din 2016, dar trebuie să acumuleze mai multe ca să o poată depăși pe Karolina Pliskova.

Un număr special al revistei „Universul copiilor” din 1991 este dedicat acestui sport numit alb, poate și din cauza celui mai vechi turneu din lume numit Wimbledon, unde absolut toți concurenții trebuie să fie îmbrăcați în alb. În acest număr se vorbește despre o jucătoare care încă este în activitate, atunci fiind junioare, Martina Hingis.

Alte câteva postere cu jucători celebri din anii 1990 au fost publicate pe ultima pagină a 3 numere din această revistă.

Dinu PescariuStefan EdbergYannick Noah

Într-un almanah vechi din anii 1930 am găsit câteva pagini foarte interesante despre acest sport. Sunt sfaturi despre cum putem deveni un bun jucător de tenis.

IMG_0014IMG_0015IMG_0016IMG_0017IMG_0018

O șansă unică ratată


Ce șanse sunt ca o jucătoare din România să ajungă nr. 1 WTA după un turneu, modest, ce-i drept, în propria țară, la București ? Simona Halep a pierdut locul 1 în lume o dată cu punctele acumulate după victoria de anul trecut de la BRD Open București, iar acum nu a dorit să și le apere și peste o săptămână chiar să ajungă pe primul loc. Nici nu era nevoie să ajungă până în finală ca să acumuleze 86 de puncte ca să o depășească pe Pliskova. Doar pentru startul în primul tur o jucătoare primește 10 puncte, probabil că după maxim 3 tururi Simona ar fi luat cele 86 de puncte necesare. Iar românii ar fi umplut un stadion întreg, nu doar arenele BNR, ca să o vadă cum ajunge nr. 1 mondial chiar la București ! Altfel, acest turneu nu mai are nicio importanță. E un turneu de mâna a 3 sau a patra. Cea mai bună jucătoare participantă, Carla Suarez Navarro abia dacă intră în primele 20-30 de jucătoare ale lumii.

La Wimbledon, Simona a pierdut în sferturi cu Johanna Konta, ca și anul trecut, dar Karolina Pliskova a devenit nr. 1 chiar dacă a ieșit încă din turul 2, pentru că lui Halep i s-au scăzut 280 de puncte acumulate cu un an în urmă după turneul bucureștean. Orice punct acumulat în ATP sau WTA este valabil doar 365 sau 366 de zile în funcție de an, după care se pierde dacă nu este apărat, dar anul acesta turneul de la București a fost întârziat cu o săptămână față de anul trecut și din acest motiv Simona a pierdut cele 280 de puncte câștigate după trofeul cucerit anul trecut, care ar fi adus-o pe primul loc în lume. Dacă ar fi bătut-o pe Konta nu ar mai fi fost nevoie ca Simona să-și apere punctele de la BRD București Open din 2016, pentru că deja ar fi fost prima în clasamentul WTA.

Astfel, deși a ratat 3-4 ocazii să ajungă prima în lume, cea mai mare dintre șanse se irosește din prostie, aș zice eu, neparticipând și anul acesta la turneul din București. Desigur că mulți iubitori de tenis și mulți fani ai Simonei se simt frustrați pentru că nu au marea șansă să o vadă pe Simona cum ajunge lideră WTA în premieră pentru o româncă. Doar Ilie Năstase a mai fost lider mondial la simplu în urmă cu 44 de ani !

WIMBLEDON 140 de ani de la debut


În anul 1877 debuta pe iarba londoneză primul mare turneu de Grand Slem la tenis. Deși au trecut 140 de ani de la debut, în 2017 va fi abia a 131 a ediție, în loc de 141 cum era normal dacă s-ar fi jucat an de an fără întrerupere, dar cei 10 ani de războaie mondiale dintre 1914-1918 și 1939-1945 au întrerupt această continuitate. Aici este locul de naștere al acestui sport, care după fotbal, alt sport născut în Anglia, este cel mai raspândit și popular în lume. Iarba este suprafața de joc a primelor trei sporturi cele mai populare din lume născute pe tărâm britanic, fotbalul, tenisul și rugbyul. Doar tenisul se mai joacă și pe alte suprafețe decât iarba.

Wimbledon este singurul turneu de Mare Slem care lipsește din palmaresul lui Ilie Năstase, la simplu. Campionul cu cele mai multe titluri este Martina Navratilova și anume nouă. Campioana din 2016 este Serena Williams, care nu-și poate apăra titlul din cauza neparticipării din motive personale.

În 2017 cele mai mari speranțe le avem în Simona Halep, care este a doua favorită la câștigarea turneului, datorită locului ocupat în clasamentul WTA, dar și în opinia specialiștilor acestui circuit feminin. Alți specialiști în ale tenisului din presă o creditează abia cu șansea a 11 a.

Potrivit WTA, Simona are a doua șansă, după Karolina Pliskova, dar alte 3 favorite (Kvitova, Ostapenko și Konta) sunt pe jumătatea de tablou a Simonei și îi va fi foarte greu. Nu cred că Bouchard și Kerber să ajungă mai sus de tururile 3 sau 4. O altă mare favorită, Wozniacki este pe jumătatea Pliskovei și a lui Kerber. În opinia mea, o finală cu Pliskova ar fi maxim ce poate obține Halep din acest turneu, deci nu titlu și nici poziția de nr. 1 mondial după finală, din păcate !
Simona a ratat până acum TREI șanse să ajungă nr. 1 WTA, după finala de la Roland Garros și apoi după turneele de iarba din Anglia de la Birmingham și Eastbourne. Poate la US Open va obține mai mult decât o finală și locul 2 în lume.

Deși la simplu cea mai bună performanță rămâne prezența în sferturi a Simonei Halep, la dublu Monica Niculescu a ajuns până în finală, cea mai mare performanță a ei din carieră. Finala pe care a jucat-o cu partenera ei de dublu, Hao Ching Chan din Taiwan, împotriva rusoaicelor, Elena Makarova și Elena Vesnina și pierdută cu 6-0, 6-0 s-a desfășurat în condițiile unei accidentări a Monicăi la spate. Nu mulți s-ar fi așteptat ca Monica să ajungă în finală, unde mari favorite erau Bethanie Mattek-Sands și Lucie Safarova, dar accidentarea urâtă de lagenunchi a lui Bethanie din turul 2 la simplu cu Sorana Cârstea a pus capăt visului frumos al ei și al Safarovei de a câștiga anul acesta Marele Șlem la dublu feminin.

Misterele Parisului, recordurile tenisului și tristețile Simonei


Aș fi dorit să scriu despre lucruri frumoase în această postare după magnificul succes al Simonei de la Paris în finala de Grand-Slem la care am asistat în parcul Herăstrău, după ce plecasem de la un Mall unde se transmitea pe un ecran imens și unde se adunaseră și câțiva dintre campionii olimpici printre care Sandra Izbașa, Monica Roșu și Ana-Maria Brânză. Acolo am obținut doar un autograf de la proaspătul campion european Marian Drăgulescu, pe ceilalți nu i-am zărit pentru m-am grăbit să plec spre Herăstrău, acolo unde fusesem și în 2014 la precedenta finală jucată de Simona la Roland Garros. Nu vroiam să văd finala transmisă de Eurosport ci de ProTV cu comentariile pline de încurajări ale lui Mihai Mironică și Cristian Tudor Popescu, dar și în Herăstrău s-a transmis de pe Eurosport.

În 2014 o ploaie torențială neașteptată m-a gonit spre casă în timpul setului secund, iar scorul la seturi era egal înaintea finalului de meci pe care l-am prins acasă, când Sharapova, datorită experienței, se impune la doar 2 gheimuri diferență. Ploaia din 2014 nu a revigorat jocul Simonei decât în setul al doilea și până la scorul de 4-4 în decisiv. Finalul i-a aparținut Mariei sau Mashei așa cum este alintată.

Acum am stat în Herăstrău până la capăt alături de alte câteva mii de spectatori. Același soare fierbinte de iunie săgeta cerul capitalei românești la fel ca și pe cel al capitalei franceze, locul de disputare a finalei. Câte un nor mai aducea o umbră răcoritoare și parcă în acele momente jocul Simonei reușea să îmblânzească loviturile năprasnice ale letonei asemănătoare razelor de soare ucigașe din luna lui cuptor. După scorul de 3-0 pentru Simona în setul 2, numai soarele fierbinte a stăpânit Herăstrăul, iar jocul Simonei s-a moleșit tot mai mult sub loviturile năucitoare ale Alionei (prenumele în letonă a Yelenei Ostapenko). Așa a fost clima sâmbătă după-amiază în parcul Herăstrău, cel mai mare din București, iar la Paris scorul final, nedrept pentru Simona, nedrept și pentru Pliskova care ar fi pariat toată averea ei pe victoria lui Halep, nedrept poate și pentru Svitolina, marea ghinionistă din sferturi, năștea tot mai multe întrebări pline de mister. Refuz să cred că Ostapenko a fost mai bună decât Simona în ciuda fair-playului ei resemnat când afirmă că letona a jucat mai bine. Nu cred că a fost mai bună decât Simona, a fost mai rea în joc și mult mai norocoasă în momentele decisive ale seturilor 2 și 3. O minge a letonei care se îndrepta spre aut este întoarsă în mod misterios de fileu sau de destin spre terenul Simonei după ce sare vreo 30 cm în sus. Cu acest punct norocos letona a preluat avantajul decisiv în setul 3 și după care au urmat alte lovituri decisive inspirate care i-au adus tinerei tenismene alte puncte importante. Mai rar am văzut așa ceva, chiar și domnul C.T. Popescu nu credea că un asemenea ghinion se poate abate spre Simona. Se pare că norocul Simonei în sfertul cu Svitolina s-a întors împotriva ei tocmai în finală și prin evoluția scorului și a rezultatului final.

Numărul de greșeli comise de letonă a fost mare pentru o finală, peste 50 și totuși a câștigat. Ostapenko este cea mai slab clasată jucătoare care câștigă turneul de când s-a creat circuitul WTA în 1975. De pe locul 47 la începutul turneului a urcat până pe 12 după finala câștigată. În prezent pe locul 46 se află Monica Niculescu. Înaintea sferturilor de finală, dacă am fi ales finalista dintre cele 8, cea mai la îndemână pentru Halep ni s-ar fi părut Ostapenko, o tânără de nici 20 de ani, necunoscută și fără performanțe foarte mari în circuitul WTA.

În ziua în care se năștea Ostapenko în urmă cu 20 de ani, Gustavo Kuerten câștiga la Roland Garros, fără să fi câștigat un alt turneu în circuitul ATP până la momentul respectiv. Desigur, că atunci când vrei să câștigi un mare turneu, nu îți trebuie o pregătire specială. Nici Boris Becker la 17 ani nu a avut nevoie de multă pregătire la Wimbledon în 1985, nici Kuerten sau Ostapenko la Roland Garros nu au avut nevoie de 10 sau 15 turnee câștigate înainte pentru a lua laurii de la Paris. La numai 16 ani și 9 luni, Tracy Austin câștiga US Open în 1979, învingându-le pe Martina Navratilova în semifinale și pe Chris Evert în finală. În 1987, la 18 ani, Steffi Graf o învinge pe aceeași Navratilova în finala de la Roland Garros. În 1988 Graf pierde doar 3 meciuri în tot sezonul, fiindu-i acordat titlul de cetățeană de onoare la doar 19 ani a orașului Bruhl, unde s-a născut. Anul 1988 rămâne unul memorabil pentru cariera ei și pentru istoria tenisului, Steffi câștigând Slemul de Aur, adică cele 4 turnee de Grand-Slem pe 3 suprafețe diferite și turneul olimpic de la Seul. Recordul ei rămâne neegalat până în ziua de azi. Însăși finala de la Roland Garros din acel an rămâne una memorabilă, fiind cea mai rapidă victorie într-o finală, aceasta terminându-se în doar 32 de minute, după un dublu 6-0 în fața Natashei Zvereva ! Încă deține recordul de Grand-Slem-uri câștigate, la egalitate cu Serena Williams, în număr de 22.

Tristețile Simonei seamănă desigur cu cele ale celebrei perechi Năstase-Țiriac după cele 3 finale de Cupa Davis pierdute, cei doi fiind prezenți în tribunele arenei pariziene și la finalele Simonei din 2014 și de acum. Nu aceeași tristețe ar trebui să o simtă Stan Wawrinka, dominat „da capo al fine” în finala masculină de către fenomenalul Rafael Nadal care s-a încoronat pentru a zecea oară la Paris. La începutul finalei, după 9 trofee câștigate, Rafa avea emoții, din câte spun apropiații săi.

Cu atât mai meritorie este medalia de argint a perechii Horia Tecău-Florin Mergea de la Rio în proba de dublu după o finală pierdută în fața acestui formidabil jucător recunoscut ca „regele zgurii”. Nadal câștigă acest turneu de la tinerețe (19 ani în 2005) până la bătrânețe, acum având 31, iar mie îmi dă senzația că mai poate să câștige de încă 10 ori de acum încolo.

Aș putea asemăna eșecul din finala de sâmbătă cu cele ale echipei naționale de fotbal la campionatele mondiale din 1990 și mai ales din 1994 când era mare favorită în sfertul cu Suedia, iar scorul era în avantajul ei. Atunci au lipsit doar 5 minute până la semifinala cu Brazilia, acum au lipsit doar 2 gheimuri, la fel ca și în 2014. Miza de acum era mai mare, la pachet cu trofeul Suzanne Lenglen venind și primul loc în clasamentul WTA pentru Simona. Nu este sfârșitul lumii pentru Simona, ci doar al unui turneu de Grand-Slem, chiar cel preferat de jucătoarea noastră și eu aș zice cel mai important dintre cele 4 care se desfășoară anual. O asemenea înfrângere îți rămâne ca o rană în minte pentru toată viața, dar numai o victorie în anii viitori sau poate chiar anul acesta la Wimbledon, la US Open sau la Singapore o mai poate închide puțin. Să sperăm că o a treia finală va fi cu noroc pentru Simona.

Vestea proastă este că nu mai avem o altă jucătoare care să emită pretenții la primele locuri în clasamentul WTA și mai ales la câștigarea unui Grand-Slem, dar vestea bună este însuși jocul Simonei care ne dă măcar speranțe că ea va putea izbândi într-un asemenea turneu, chiar anul acesta mai are două șanse, la Wimbledon și la US Open. În 2014, după finala de la Paris, a venit semifinala de la Wimbledon cu Eugenie Bouchard, iar în 2015 semifinala de la US Open cu Flavia Pennetta pe care ar fi putut să le câștige, deci are șanse să învingă pe orice teren și pe oricine. Flavia Pennetta s-a și retras după succesul de la US Open, la fel ca și Na Li după cel de la Australian Open din 2014, unde Simona a fost învinsă în sferturi de Cibulkova, care avea să joace și finala.

Mai trebuie puțin mai multă răutate în joc pentru Simona, o strategie bună pentru fiecare adversar, chiar și tertipuri pentru a o „scoate din mână” pe adversară și nu în ultimul rând o „bandă” (de fileu) de noroc ! Cu Svitolina a avut, dar în finală banda s-a întors împotriva ei !

La Turneul Campioanelor din toamnă unde a fost prezentă în ultimii 3 ani este momentan pe primul loc calificant. Acest turneu îl văd ca pe al cincilea turneu de Grand Slem, cel puțin după valoarea premiilor puse în joc și valoarea participantelor. În 2014 a făcut cadou acest trofeu Serenei Williams după ce a tras-o după ea în semifinale și apoi dacă îi dai o șansă de revanșă Serenei în finală, aceasta nu te iartă după eșecul răsunător din grupă. La fair-play Simona este lider mondial, dar din punct de vedere strategic a făcut multe greșeli în semifinalele și finalele pierdute cu adversare care erau de bătut.

Ar fi fost prea frumos, precum titlul unei cărți despre Năstase și Țiriac, ca Simona să fie acum dublă câștigătoare la Roland Garros, câștigătoare la US Open, unde a avut mari șanse de a învinge în 2015 și câștigătoare a Turneului Campioanelor în 2014 dacă nu o califica pe Serena Williams în semifinale. Totuși anul acesta și-a păstrat titlul la Madrid, unde are deja 2 victorii și încă o finală pierdută cu Sharapova în 2015. De asemenea a ajuns în finală la Roma, unde din nou numai ghinionul unei accidentări a împiedicat-o să triumfe.

Gheorghe Viziru spune în cartea sa intitulată „Amintiri din casa sportului” că „cei care au ajuns în cercul acela magic (circuitul ATP), fac parcă totul ca cei care au ieșit să nu mai revină! Talentul, munca, relațiile, dar și o picătură de șansă generează rezultatele…Fără această șansă, valorificată la timp, nimeni nu poate ajunge prea sus în toate domeniile de activitate ! Există în viață mai multe oportunități, șanse mari doar câteva, or una singură…”

 

Campionatul european de gimnastică


După 60 de ani România găzduiește la Cluj un nou Campionat European de Gimnastică artistică pentru probe individuale, adică individual compus și finale pe aparate. Totul este organizat foarte bine, mai puțin afișajul electronic care întârzie mereu cu afișarea notelor. Dar asta nu e vina organizatorilor români, ci a federației europene care a încheiat contractul cu firma respectivă care asigură afișajul electronic. Spectatorii sunt prezenți, toate biletele vândute, transmisia TVR de cea mai bună calitate pe tot parcursul zilelelor de competiție, interviuri cu toate fostele mari campioane ale României prezente la Cluj.

Ghiciți ce lipsește !

Da, ne lipsesc tocmai CAMPIOANELE care să ne aducă noi și noi medalii. Este adevărat că în concurs se mai află încă o Cătălina Ponor, o Larisa Iordache, un Marian Drăgulescu, toți calificați în câte o finală pe aparate sau chiar două în cazul lui Marian, la sol și sărituri. Poate vor obține și medalii și le doresc mult succes în acest sens ! Cătălina are frumoasa vârstă de 29 de ani, Marian are deja 37 de ani, Larisa este trecută și ea de 20 de ani. Pe Cătălina am inclus-o în echipa românească ideală din toate timpurile și am tot respectul și admirația pentru tot ce a făcut și încă mai face pentru gimnastica românească, dar îmi doresc să nu prindă o eventuală echipă calificată pentru Jocurile Olimpice de la Tokyo de peste trei ani și asta doar prin prisma concurenței din partea gimnastelor cu vârsta între 16 – 19 ani, vârstă ideală pentru performanța de top. Decât să mai mergem peste 3 ani la Tokyo tot cu Cătălina și eventual Larisa la olimpiadă mai bine să avem o echipă calificată de tinere gimnaste care poate să nu prindă podiumul așa cum a fost situația între 1976 – 2012. În gimnastică oricât ai vrea la vârsta de peste 20-21 de ani în cazul fetelor este foarte greu să mai emiți pretenții la medalia de aur, chiar și argint. Poate mai obții un bronz în vreo finală pe aparate unde ești specialistă și au mai fost asemenea cazuri. S-a văzut în evoluția Cătălinei de la sol în calificări că nu mai este sigură pe ea, nu mai poate executa sărituri și combinații foarte grele, nici chiar pe cele impuse de codul de punctaj. Asta s-a întâmplat și în 2016 la Rio. Așa s-a mai ratat prezența în altă finală pe aparate, la sol, prin faptul că a fost depunctată pentru că nu a executat o combinație de sărituri impuse și a pierdut 6 zecimi de punct care a dus ca ea să nu se califice în finală deși era aparatul ei cel mai bun. Poate vom obține 4 medalii (pot fi maxim 3 de aur) prin 4 prezențe în cele 3 finale pe aparate, poate una, două sau trei, dar nu trebuie să ne întristăm peste măsură dacă și de data asta vom…rămâne acasă fără nicio medalie ! În alte ocazii veneam de la Europene, Mondiale sau Olimpice organizate în afara țării cu salbe de medalii de toate metalele, însă acum avem organizarea competiției, dar nu prea avem performanța !

Sâmbătă, pe 22 aprilie 2017, Marian Drăgulescu a cucerit medalia de aur în finala de la sol, a zecea sa medalie de aur în competiția europeană din cariera sa prodigioasă depășind-o pe Nadia Comăneci. Marian spune că este cea mai frumoasă și dorită medalie din cariera sa și singura placată cu aur. Este a 30 a medalie a sa în competițiile europene, mondiale sau olimpice.

Ziua de duminică, 23 aprilie 2017, ne-a adus încă 3 medalii din 3 posibile, câte una din fiecare metal. Astfel, Marian Drăgulescu a câștigat medalia de argint în finala de la sărituri, devenind cu cele 31 de medalii în total la Jocurile Olimpice, Campionate Mondiale și Europene cel mai medaliat sportiv român din toate timpurile în cadrul celor mai importante competiții mondiale și europene.

Larisa Iordache a cucerit medalia de bronz în finala de la bârnă, iar la aproape 30 de ani, Cătălina Ponor a devenit cea mai în vârstă campioană europeană din România în gimnastica artistică. Această medalie obținută într-un mod senzațional o putem echivala cu o medalie olimpică de aur sau chiar mai mult. Este al cincilea titlu european la bârnă pentru Ponor, fiind recordmenă all-time la acest aparat. Cătălina a intrat în galeria campionilor de legendă ai României și ai lumii, foarte puțini sportivi putându-se lăuda cu asemenea performanță în condițiile respective. Chiar și Marian face parte din această categorie începând de sâmbătă. Și ei promit să nu se oprească aici, cel puțin nu în următorii 3 ani. Cu aterizări mai bune la sfârșitul evoluțiilor, am fi putut obține maximum posibil din cele 3 finale, adică 3 medalii de aur și una de argint prin cei 3 gimnaști.

Din câte știu România se află pe primul loc în clasamentul total pe medalii la Campionatele Europene de gimnastică din toate timpurile în probele feminine. Acum s-a clasat pe locul 2 cu 2 medalii de aur, una de argint și una de bronz.

Tot duminică, în același timp cu finalele pe aparate de la Cluj echipa României de tenis feminin în Fed Cup a învins Marea Britanie cu scorul de 3-2 la Mamaia. Despre scandalul iscat de Ilie Năstase nu vreau să scriu pentru că a fost partea întunecată a meciului de tenis și condițiile producerii lui au fost controversate. Nu vreau decât să amintesc că am mai scris despre rasism pe blog aici și era în cauză sora Serenei Williams, Venus, care în 1997 a provocat celebra ciocnire cu Irina Spârlea. Atunci Venus era la începutul carierei sale. După 20 de ani la sfârșitul carierei, îi vine rândul Serenei să fie implicată într-un scandal rasist tot cu un român. Desigur, nu ne-am fi dorit și cred că nici ele să fie implicate în asemenea scandaluri nici în 1997 și nici acum, dar așa a fost să fie. Douăzeci de ani de glorie pe terenul de tenis ale celor 2 surori, marcați de 2 scandaluri rasiste !

 

 

Filatelia și Jocurile Olimpice


Cu această ocazie postez o carte specială, având în vedere și pasiunea mea pentru filatelie încă de când eram în clasa a cincea. Pe atunci frecventam cercul filateliștilor din București și un magazin filatelic care era lângă școala generală unde învățam eu.

Cartea prezintă toate emisiunile filatelice din toate țările începând cu prima ediție modernă din 1896 și până la cea din 1976 de la Montreal în cazul edițiilor de vară și de la prima ediție din 1924 și până la cea din 1976 de la Innsbruck în cazul edițiilor de iarnă.

În plus sunt prezentate emisiuni filatelice străine care prezintă sportivi români sau alte competiții și evenimente legate de jocurile olimpice. Sunt incluse și olimpiadele de șah.

Noutatea în cazul acestei postări o constituie faptul că am inserat între paginile cărții timbre scanate pe care le am în colecția mea de timbre. În carte sunt numai reproduceri alb-negru ale timbrelor, însă eu am timbre color scanate și inserate între paginile care se referă la timbrele respective. Am câteva serii de timbre românești și străine emise cu ocazia desfășurării jocurilor olimpice și intenționez să mai achiziționez. Tocmai de aceea această postare cu filatelia va suferi modificări periodice pe măsură ce obțin imagini cu emisiunile filatelice la care se referă cartea.

În anul 2016 am mai postat un mic articol care se referă la filatelie și jocurile olimpice și îl voi reposta acum. Acesta și alte articole interesante legate de filatelie și jocurile olimpice apărute în revista „Cutezătorii” și almanahurile „Sportul” din 1975, 1976 și 1988 sunt inserate mai jos.

filatelia636465149150151

În almanahul „Sportul” din 1976 a apărut un articol de 3 pagini dedicat emisiunilor filatelice românești cu tematică olimpică de vară.

img_0023img_0024img_0025

176177178

Cartea „Filatelia și Jocurile Olimpice” a fost scrisă de A. Vrabie și a apărut în 1981.

imgimg_0001img_0002img_0003img_0004img_0005img_0006img_0007img_0008img_0009img_0010img_0011img_0012img_0013img_0014img_0015img_0016img_0017img_0018img_0019img_0020img_0021img_0022img_0023img_0024img_0025img_0026img_0027img_0028img_0029img_0030img_0031img_0032img_0033img_0034img_0035img_0036img_0037img_0038img_0039img_0040img_0041img_0042img_0043img_0044img_0045img_0046img_0047

1

img_0048img_0049img_0050img_0051img_0052

1

img_0053img_0054img_0055img_0056img_0057img_0058img_0059img_0060img_0061img_0062

4

img_0063img_0064img_0065img_0066img_0067img_0068img_0069img_0070img_0071img_0072

3

img_0073img_0074img_0075img_0076img_0077img_0078img_0079img_0080img_0081img_0082img_0083img_0084img_0085img_0086img_0087img_0088img_0089img_0090img_0091img_0092img_0093

1

img_0094img_0095img_0096img_0097img_0098img_0099img_0100img_0101img_0102img_0103img_0104img_0105img_0106img_0107img_0108img_0109img_0110img_0111img_0112img_0113img_0114img_0115img_0116img_0117img_0118img_0119img_0120img_0121img_0122img_0123img_0124img_0125img_0126img_0127img_0128img_0129img_0130img_0131img_0132img_0133img_0134

2

img_0135img_0136

Barcelona 1992

1289-jocurile-olimpice-de-vara-barcelona-serie-b-500x5001290-jocurile-olimpice-de-vara-barcelona-colita-500x5001291-jocurile-olimpice-de-vara-barcelona-colita-n-500x500

img_0139img_0140img_0141img_0142img_0143img_0144img_0145img_0146img_0147img_0148img_0149img_0150img_0151img_0152img_0153img_0154img_0155img_0156

1

img_0157

2

img_0158img_0159img_0160img_0161img_0162img_0163img_0164img_0165img_0166img_0167img_0168img_0169img_0170img_0171img_0172img_0173img_0174img_0175img_0176img_0177img_0178img_0179img_0180img_0181img_0182

CALGARY 1988

1

img_0184img_0185img_0186img_0187img_0188img_0189img_0190img_0191img_0192img_0193img_0194

sah-1966

img_0195img_0196img_0197img_0198img_0199img_0200img_0201img_0202img_0203img_0204img_0205img_0206img_0207img_0208img_0209img_0210img_0211img_0212img_0213img_0214img_0215img_0216img_0217img_0218img_0219img_0220img_0221img_0222img_0223img_0224img_0225