WIMBLEDON 140 de ani de la debut


În anul 1877 debuta pe iarba londoneză primul mare turneu de Grand Slem la tenis. Deși au trecut 140 de ani de la debut, în 2017 va fi abia a 131 a ediție, în loc de 141 cum era normal dacă s-ar fi jucat an de an fără întrerupere, dar cei 10 ani de războaie mondiale dintre 1914-1918 și 1939-1945 au întrerupt această continuitate. Aici este locul de naștere al acestui sport, care după fotbal, alt sport născut în Anglia, este cel mai raspândit și popular în lume. Iarba este suprafața de joc a primelor trei sporturi cele mai populare din lume născute pe tărâm britanic, fotbalul, tenisul și rugbyul. Doar tenisul se mai joacă și pe alte suprafețe decât iarba.

Wimbledon este singurul turneu de Mare Slem care lipsește din palmaresul lui Ilie Năstase, la simplu. Campionul cu cele mai multe titluri este Martina Navratilova și anume nouă. Campioana din 2016 este Serena Williams, care nu-și poate apăra titlul din cauza neparticipării din motive personale.

În 2017 cele mai mari speranțe le avem în Simona Halep, care este a doua favorită la câștigarea turneului, datorită locului ocupat în clasamentul WTA, dar și în opinia specialiștilor acestui circuit feminin. Alți specialiști în ale tenisului din presă o creditează abia cu șansea a 11 a.

Potrivit WTA, Simona are a doua șansă, după Karolina Pliskova, dar alte 3 favorite (Kvitova, Ostapenko și Konta) sunt pe jumătatea de tablou a Simonei și îi va fi foarte greu. Nu cred că Bouchard și Kerber să ajungă mai sus de tururile 3 sau 4. O altă mare favorită, Wozniacki este pe jumătatea Pliskovei și a lui Kerber. În opinia mea, o finală cu Pliskova ar fi maxim ce poate obține Halep din acest turneu, deci nu titlu și nici poziția de nr. 1 mondial după finală, din păcate !
Simona a ratat până acum TREI șanse să ajungă nr. 1 WTA, după finala de la Roland Garros și apoi după turneele de iarba din Anglia de la Birmingham și Eastbourne. Poate la US Open va obține mai mult decât o finală și locul 2 în lume.

Deși la simplu cea mai bună performanță rămâne prezența în sferturi a Simonei Halep, la dublu Monica Niculescu a ajuns până în finală, cea mai mare performanță a ei din carieră. Finala pe care a jucat-o cu partenera ei de dublu, Hao Ching Chan din Taiwan, împotriva rusoaicelor, Elena Makarova și Elena Vesnina și pierdută cu 6-0, 6-0 s-a desfășurat în condițiile unei accidentări a Monicăi la spate. Nu mulți s-ar fi așteptat ca Monica să ajungă în finală, unde mari favorite erau Bethanie Mattek-Sands și Lucie Safarova, dar accidentarea urâtă de lagenunchi a lui Bethanie din turul 2 la simplu cu Sorana Cârstea a pus capăt visului frumos al ei și al Safarovei de a câștiga anul acesta Marele Șlem la dublu feminin.

Publicitate

Campionatul european de gimnastică


După 60 de ani România găzduiește la Cluj un nou Campionat European de Gimnastică artistică pentru probe individuale, adică individual compus și finale pe aparate. Totul este organizat foarte bine, mai puțin afișajul electronic care întârzie mereu cu afișarea notelor. Dar asta nu e vina organizatorilor români, ci a federației europene care a încheiat contractul cu firma respectivă care asigură afișajul electronic. Spectatorii sunt prezenți, toate biletele vândute, transmisia TVR de cea mai bună calitate pe tot parcursul zilelelor de competiție, interviuri cu toate fostele mari campioane ale României prezente la Cluj.

Ghiciți ce lipsește !

Da, ne lipsesc tocmai CAMPIOANELE care să ne aducă noi și noi medalii. Este adevărat că în concurs se mai află încă o Cătălina Ponor, o Larisa Iordache, un Marian Drăgulescu, toți calificați în câte o finală pe aparate sau chiar două în cazul lui Marian, la sol și sărituri. Poate vor obține și medalii și le doresc mult succes în acest sens ! Cătălina are frumoasa vârstă de 29 de ani, Marian are deja 37 de ani, Larisa este trecută și ea de 20 de ani. Pe Cătălina am inclus-o în echipa românească ideală din toate timpurile și am tot respectul și admirația pentru tot ce a făcut și încă mai face pentru gimnastica românească, dar îmi doresc să nu prindă o eventuală echipă calificată pentru Jocurile Olimpice de la Tokyo de peste trei ani și asta doar prin prisma concurenței din partea gimnastelor cu vârsta între 16 – 19 ani, vârstă ideală pentru performanța de top. Decât să mai mergem peste 3 ani la Tokyo tot cu Cătălina și eventual Larisa la olimpiadă mai bine să avem o echipă calificată de tinere gimnaste care poate să nu prindă podiumul așa cum a fost situația între 1976 – 2012. În gimnastică oricât ai vrea la vârsta de peste 20-21 de ani în cazul fetelor este foarte greu să mai emiți pretenții la medalia de aur, chiar și argint. Poate mai obții un bronz în vreo finală pe aparate unde ești specialistă și au mai fost asemenea cazuri. S-a văzut în evoluția Cătălinei de la sol în calificări că nu mai este sigură pe ea, nu mai poate executa sărituri și combinații foarte grele, nici chiar pe cele impuse de codul de punctaj. Asta s-a întâmplat și în 2016 la Rio. Așa s-a mai ratat prezența în altă finală pe aparate, la sol, prin faptul că a fost depunctată pentru că nu a executat o combinație de sărituri impuse și a pierdut 6 zecimi de punct care a dus ca ea să nu se califice în finală deși era aparatul ei cel mai bun. Poate vom obține 4 medalii (pot fi maxim 3 de aur) prin 4 prezențe în cele 3 finale pe aparate, poate una, două sau trei, dar nu trebuie să ne întristăm peste măsură dacă și de data asta vom…rămâne acasă fără nicio medalie ! În alte ocazii veneam de la Europene, Mondiale sau Olimpice organizate în afara țării cu salbe de medalii de toate metalele, însă acum avem organizarea competiției, dar nu prea avem performanța !

Sâmbătă, pe 22 aprilie 2017, Marian Drăgulescu a cucerit medalia de aur în finala de la sol, a zecea sa medalie de aur în competiția europeană din cariera sa prodigioasă depășind-o pe Nadia Comăneci. Marian spune că este cea mai frumoasă și dorită medalie din cariera sa și singura placată cu aur. Este a 30 a medalie a sa în competițiile europene, mondiale sau olimpice.

Ziua de duminică, 23 aprilie 2017, ne-a adus încă 3 medalii din 3 posibile, câte una din fiecare metal. Astfel, Marian Drăgulescu a câștigat medalia de argint în finala de la sărituri, devenind cu cele 31 de medalii în total la Jocurile Olimpice, Campionate Mondiale și Europene cel mai medaliat sportiv român din toate timpurile în cadrul celor mai importante competiții mondiale și europene.

Larisa Iordache a cucerit medalia de bronz în finala de la bârnă, iar la aproape 30 de ani, Cătălina Ponor a devenit cea mai în vârstă campioană europeană din România în gimnastica artistică. Această medalie obținută într-un mod senzațional o putem echivala cu o medalie olimpică de aur sau chiar mai mult. Este al cincilea titlu european la bârnă pentru Ponor, fiind recordmenă all-time la acest aparat. Cătălina a intrat în galeria campionilor de legendă ai României și ai lumii, foarte puțini sportivi putându-se lăuda cu asemenea performanță în condițiile respective. Chiar și Marian face parte din această categorie începând de sâmbătă. Și ei promit să nu se oprească aici, cel puțin nu în următorii 3 ani. Cu aterizări mai bune la sfârșitul evoluțiilor, am fi putut obține maximum posibil din cele 3 finale, adică 3 medalii de aur și una de argint prin cei 3 gimnaști.

Din câte știu România se află pe primul loc în clasamentul total pe medalii la Campionatele Europene de gimnastică din toate timpurile în probele feminine. Acum s-a clasat pe locul 2 cu 2 medalii de aur, una de argint și una de bronz.

Tot duminică, în același timp cu finalele pe aparate de la Cluj echipa României de tenis feminin în Fed Cup a învins Marea Britanie cu scorul de 3-2 la Mamaia. Despre scandalul iscat de Ilie Năstase nu vreau să scriu pentru că a fost partea întunecată a meciului de tenis și condițiile producerii lui au fost controversate. Nu vreau decât să amintesc că am mai scris despre rasism pe blog aici și era în cauză sora Serenei Williams, Venus, care în 1997 a provocat celebra ciocnire cu Irina Spârlea. Atunci Venus era la începutul carierei sale. După 20 de ani la sfârșitul carierei, îi vine rândul Serenei să fie implicată într-un scandal rasist tot cu un român. Desigur, nu ne-am fi dorit și cred că nici ele să fie implicate în asemenea scandaluri nici în 1997 și nici acum, dar așa a fost să fie. Douăzeci de ani de glorie pe terenul de tenis ale celor 2 surori, marcați de 2 scandaluri rasiste !

 

 

Ciocnirea raselor


În septembrie 1997, într-o semifinală deja celebră pentru un incident de la U.S.Open se întâlneau Venus Williams în vârstă de numai 17 ani și jucătoarea română Irina Spârlea. Surorile Williams erau la început de carieră, iar Spârlea la cea mai bună performanță într-un turneu de Grand Slam. Într-o pauză dintre game-uri cele două jucătoare s-au ciocnit în drum spre banca de odihnă intersectându-se, iar Irina a fost acuzată de tatăl lui Venus că a provocat intenționat această ciocnire, nedorind să-i facă loc lui Venus pentru a trece în fața ei. Tocmai pentru acest lucru a fost acuzată Irina de rasism. Mândrie sau rasism ?

Peste un an tot la U.S.Open Irina o întâlnea pe Serena care avea tot 17 ani și o învingea în turul 3. Aceasta și victoria Simonei Halep de la Turneul Capioanelor din 2014 în grupă sunt singurele înfrângeri ale Serenei cu jucătoare din România, din câte știu eu. Dar ce nu a reușit Irina și nici Simona Halep a reușit anul acesta finalista de la turneul american, Carolina Pliskova, adică le-a învins pe ambele surori Williams în același turneu, pe Venus în turul 4, iar pe Serena în semifinale.

Cel mai probabil, înfrângerea din semifinale a Serenei înseamnă sfârșitul erei Williams în tenis, după ce a fost detronată de pe primul loc după 3 ani și jumătate. Se prea poate ca Serena să nu mai revină niciodată pe această poziție. Vom vedea ce îi rezervă viitorul. Deja are 35 de ani împliniți. Anul trecut 2 italience au zădărnicit o finală între primele două jucătoare ale lumii, Serena și Simona Halep, iar anul acesta Pliskova a repetat „performanța” eliminând-o pe Serena în semifinale, dar pierzând apoi finala cu Angelique Kerber, care devine prima jucătoare a lumii începând de azi, 12 septembrie 2016.

Cu puțin mai multă ambiție și poate noroc, în locul ei ar fi putut fi Simona noastră, dar până la sfârșitul carierei încă mai are destul timp și pentru acest obiectiv. Angelique are deja 28 de ani. Steffi Graf, compatrioata ei, de exemplu era cu 10 ani mai tânără când a devenit numărul 1 și e ultima câștigătoare de Mare Slam în 1988, adică toate cele mari turnee de Grand Slam câștigate într-un singur sezon. Serena a fost la 2 pași de această performanță chiar anul trecut, când italianca Roberta Vinci i-a năruit speranțele.